Nădejdea ucenicului este ca, după o îndelungată încercare, să se biruie pe sine, să pună stăpânire pe el însuşi, în aşa măsură încât să poată atinge, în sfârşit, printr-o ascultare ce durează o viaţă întreagă, o desăvârşită libertate, adică eliberarea de el însuşi, să poată scăpa de soarta acelora care, după ce au trăit o viaţă întreagă, nu s-au putut găsi pe ei înşişi.

Sfinţii Trei Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, ocrotitorii învăţământului teologic, au fost serbaţi ieri și la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Sfânta Liturghie a fost oficiată, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, împreună cu Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, cu Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și cu  Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

În funcție de subiect și de pocăința acestuia (dacă-i pare rău, dacă varsă o lacrimă) duhovnicul are latitudinea să-i dea un maxim, dacă este mai îndărătnic și are nevoie de mai multă îndreptare, sau să-i dea un minim, iar la a doua vizită să-l absolve complet.

Când pe tronul împărătesc se urcă unul care mărturiseşte aceeaşi credinţă în Dumnezeu ca şi noi, religia se moleşeşte. Dar când stăpâneşte un împărat necredincios...

„Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!” – aceasta înseamnă că omul era conştient de ce spunea, deoarece el credea. Dacă nu ar fi crezut, nu s-ar fi dus la Iisus. Trebuie, însă, să înţelegem că, în sine, credinţa omului nu este niciodată suficientă în faţa lui Dumnezeu.

Ieşi de la sfânta slujbă arătându-le celor absenţi – şi prin înfăţişare, şi prin privire, şi prin glas, şi prin mers, şi prin toată cuviinţa ta – câştigul pe care l-ai primit prin Biserică. Învaţă-i pe cei care nu merg la Biserică faptul că ai cântat împreună cu serafimii, că aparţii vieţii cereşti, că te-ai întâlnit cu Hristos şi ai vorbit împreună cu El. 

Postul este o potrivire a vieţii omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Dacă oala pusă la foc e goală, mai pui apă în ea, ca să nu se spargă de tăria focului; iar dacă e plină-ochi, mai deşerţi din ea, ca nu cumva, fierbând, să curgă în foc şi să-l stingă.

Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan Iaşi s-a transformat în cinematograf ieri, 28 ianuarie. Peste o sută de persoane au participat la proiecția filmului documentar „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei – de la portret la icoană”.

Pomul vieții este iubirea lui Dumnezeu din care a decăzut Adam și nu s-a mai putut bucura de ea, ci lucra și vărsa sudoarea lui pe pământul cu spini. Toți câți au fost lipsiți de dragostea lui Dumnezeu, adică de Rai, se hrănesc prin munca lor în mijlocul spinilor, cu pâinea sudorii, chiar dacă pășesc pe drumul drept al virtuților.

Suntem mereu pe verticală şi mereu pe orizontală. Mereu cu datorii faţă de pământ, şi mereu cu datorii faţă de cer. Mereu născuţi din pământ, şi mereu născuţi din cer.