Postirea are drept scop întărirea voinţei noastre slabe şi egoiste, a acelei puteri a sufletului cu care avem putinţa să răspundem ca fii liberi chemării lui Dumnezeu.

Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR) - filiala Iași vă invită la o nouă conferință, de această dată despre „Statutul femeii astăzi și demnitatea de mamă”. Invitați vor fi părintele Radu Brînză, coordonator al Departamentului Pro Vita Iași și Daniela Bălinișteanu, mamă și voluntar Pro Vita.

După Liturghie, am mers cu toții la masă. După ce au vorbit episcopii, că mai erau încă trei, pe lângă Serghie, li s-a dat cuvântul și altora, preoți și mireni. La un moment dat, s-a ridicat unul dintre binefăcătorii mănăstirii, un patron oarecare, și cu o mimică tipică de om de afaceri din Basarabia, și-a început discursul cam așa: „Știți, și eu cred în Dumnezeu în felul meu...”.

Luați seama ca nu cumva să primim în mintea noastră și în gândul nostru că noi suntem mai privilegiați decât alții, de a da buzna la Dumnezeu. Noi dăm buzna la Dumnezeu tocmai pentru că ne considerăm mai păcătoși decât alții, suntem atât de deznădăjduiți, încât nu mai vedem nicio ieșire și atunci strigăm: „Doamne, dacă nici acum nu mă mai primești, mor”. Așa-i și spunem. Găsim la Sfinți, foarte simplu.

Prin vederea a ceea ce suntem noi înșine, scăpăm și de vorbire, scăpăm de toate patimile, într-un cuvânt, ne spun Părinții, prin gândul la moarte, prin întoarcerea la noi înșine, acolo vine gândul smerit și, prin acesta, toate celelalte.

Iată acest de Dumnezeu purtător părinte fățiș mărturisește cum că pentru aceea creștinii ortodocși să se însemneze cu Chipul Crucii învățătură în Sfânta Scriptură nu se află, dar acest nescris obicei este primul și cel mai de obște.

De vrei să te mântuiești, iubeşte cuvântul adevărat şi nu lepăda niciodată, fără judecată, mustrarea.

Întru toată lucrarea pocăinţei temelie este Botezul întru Hristos, învăţând pe cei ce au crezut din tăierea împrejur că nu trebuie să se boteze în fiecare zi.

Ni se cade a crede propovăduirii apostoleşti, ca să petrecem întru aceleaşi mărturisiri, şi nu a ispiti puterea lui Dumnezeu întru păreri omeneşti.

Dacă, când ne săturăm de pâine poftim altele, pentru aceasta, mâncând-o noi, să nu ne săturăm, ca, de aceasta flămânzind totdeauna, să o dorim a ne sătura, ca şi vătămarea cea din poftire să o gonim, şi pe dreptatea cea din inimă să o dobândim.