„Fericiţi sunt cei care arată milă faţă de alţii pentru că acestora Dumnezeu le va arăta mila Sa” (Matei 5, 7), şi împreună cu sufletul aproapelui îşi foloseşte mult şi sufletul său.

Numai Sfânta Spovedanie ne poate curăţi şi primeni pentru a intra în Rai. Cel ce se spovedeşte continuu în viaţă şi moare de asemenea spovedit acela nădăjduieşte să-şi mântuiască sufletul, dacă spovedania s-a săvârşit cu toată sinceritatea şi cu toată căinţa, acela posedă Cheia Raiului şi-şi poate permite a intra.

„Strămoşii noştri şi-au vărsat sângele de multe ori, şi-au pus sufletele, ca să ne păstreze nouă patria aceasta. Oare ce ar zice ei când ar vedea că strănepoţii lor sunt aşa de mici la suflet încât nu voiesc a jertfi pentru viitorul ferice al naţiei nici măcar o deşartă ambiţie, un netrebnic egoism?” (Episcopul Melchisedec Ștefănescu)

Mare bine este a simți înlăuntrul nostru suflul puterii lui Dumnezeu, chiar neîncetat, dacă se poate. Făcătorul nostru cu adevărat dorește a ne vedea deopotrivă cu El în plinătatea Ființei.

Mii de oameni s-au adunat sâmbătă în centrul Municipiului Iaşi să asiste la manifestările dedicate sărbătorii Centenarului Marii Uniri. Programul zilei a cuprins și o slujbă de Te Deum, oficiată de pr. Marian Timofte, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, împreună cu un sobor de preoți. Tot în cadrul evenimentelor dedicate Centenarului, a fost săvârșită la Catedrala Mitropolitană o slujbă de pomenire pentru făuritorii Marii Uniri.

Sufletul se îndrăgostește de Hristos atunci când cunoaște și împlinește poruncile Sale. Atunci când sufletul se îndrăgostește de Hristos, îi iubește și pe oameni, nu poate să îi urască.

Când dorul după Hristos nu biruiește în tine într-atât încât să fii nepătimitor în tot necazul tău pentru bucuria cea întru El, cunoaște că lumea trăiește în tine mai mult decât Hristos. Și când boala, sau lipsa, sau nimicirea trupului, sau frica de cei care-l vatămă pe el tulbură mintea ta de la bucuria nădejdii tale și de la grija cea curată după Dumnezeu, cunoaște că trupul trăiește în tine, și nu Domnul.

Îmbuibarea pântecelui alungă subțirimea minții. Este o luptă a contrariilor. M-aș mira ca cineva care este sătul de mâncări să poată dobândi nepătimirea. Dar numesc nepătimire nu depărtarea de păcatul cu fapta – căci aceasta se numește înfrânare –, ci cea care smulge din rădăcină și gândurile pătimașe din minte, care se mai numește și curăție a inimii. Dacă îți vei stăpâni pântecele, te vei sălășlui în Rai. Iar de nu-l vei stăpâni, iată, te-ai făcut cheltuială morții.

„Strălucitoare este ziua zilelor, când după atâta suferinţă şi aşa de multe jertfe, suntem pentru totdeauna cu toţii laolaltă, înfăptuind astfel visul de veacuri, visul de aur al românilor”.