Toate zilele noastre pe pământ sunt zilele dinaintea morţii noastre. Şi din acest motiv profeţii şi învăţătorii credinţei şi ai bunătăţii, în chip neostenit, îi chemau la pocăinţă pe toţi oamenii, indiferent de locul pe care-l aveau în viaţă şi indiferent de vârstă. Îi chemau şi pe cei vârstnici şi pe cei tineri, şi pe cei bolnavi şi pe cei sănătoşi, şi pe cei puternici şi pe cei lipsiţi de putere. 

Revoltă-te, prietene, mai întâi împotriva ta, împotriva lipsei de sare din tine şi apoi revoltă-te împotriva lumii. Îmi zici, prietene, că „oamenii sunt vicleni”, că „sunt adulteri”, că „sunt ucigaşi”. De sute de ori te revolţi împotriva păcatelor altor oameni. Revoltă-te însă mai întâi împotriva păcatelor tale, iar apoi te vei putea revolta şi împotriva păcatelor altora, cu mai multă putere şi dreptate.

Cel care săvârşeşte nedreptate mănâncă, dar niciodată nu se satură; jefuieşte şi răpeşte, dar niciodată nu are îndeajuns. Se răzbună, dar nu e mulţumit. Urăşte pe Dumnezeu şi pe oameni, dar nu e fericit. Şi după ce dobândeşte pe pământ ceea ce-şi doreşte, cade şi se prăbuşeşte.

Astăzi, în prima duminică din Postul Sfintelor Paşti, numită şi Duminica Ortodoxiei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Liturghia Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în Catedrala mitropolitană din Iaşi. În cadrul slujbei a avut loc și o hirotonie întru preot, iar părintele arhimandrit Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, a citit Pastorala Sfântului Sinod dedicată acestei duminici speciale.

Scrii pentru că ești tulburată și e drept să fie așa. Te asemeni trestiei mișcate de vânt: au fost suficiente câteva vești și te-ai neliniștit. Iată motivele: neatenția, lipsa de concentrare față de viața ta spirituală, lipsa lăsării în voia lui Dumnezeu.

Un medic i-a recomandat pacientului său, doborât de deprimare: „De astăzi, să mergi să vezi comediile lui Molière și vei râde din toată inima. Te vei face bine astfel și nici nu te vei mai îmbolnăvi!”. Răspunsul pacientului a fost cu totul neașteptat.

Legătura deasă cu Taina Pocăinței, cu harul Duhului Sfânt care iartă păcatele, nu lasă descoperit sufletul față de mâhniri, remușcări sau vrăjmași. Dacă ajung să se arate, de îndată după spovedanie creștinul se liniștește.

Frumuseţea minunată a lumii, cu preafrumoasa ei melodicitate, cu armoniile minunate ale trilurilor de păsări, cu melodiile preadulci ale instrumentelor muzicale, cu sunetele minunate ale omului, ale psalţilor, ale cântăreţilor, precum şi cuvintele minunate pe care le spun oamenii în cuvântări, toate acestea au fost făcute ca să bucure urechile şi auzul omului, ca să devină ajutor spre desăvârşirea lui şi spre slava lui Dumnezeu. 

Ieri după-amiază, Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost arhiplină de credincioșii veniți din municipiu și împrejurimi să participe la slujba Pavecerniţei Mari. În cadrul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a rostit ultima parte a Canonului alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, ce se termină cu Cântarea a noua, unde pocăinţa devine un izvor al bucuriei şi al nădejdii.

Episcopului Kallistos îi este drag să aducă aminte de cuvintele Părintelui Amfilohie, un bătrân de pe insula Patmos, pe care l-a cunoscut în timpul primei sale vizite acolo (a trecut la cele veșnice în anul 1970): „Știi – obișnuia el să spună – că Dumnezeu ne-a mai dat nouă încă o poruncă, ce nu este trecută în Scriptură? Este porunca Iubește copacii... Atunci când plantezi un copac, sădești speranță, plantezi pace, sădești iubire, și vei primi binecuvântarea lui Dumnezeu”.