„Moartea în viață reprezintă în cele din urmă singurul mod de a trăi spre de-acum râvnitul sfârșit. Nu trebuie să se pună problema evadării din viață, prin respingere, prin zbor în imaginație sau prin căutarea cu încăpățânare a morții trupești. Așa ceva nu înseamnă să mori în viață. A muri în viață înseamnă să trăiești fiecare moment al său, fiecare problemă și suferință a sa. Însă să o trăiești direcționat mereu spre Final. Aceasta înseamnă să trăiești cu iubirea unei inimi dezinteresate.”

La Tatăl nostru nu implorarea vine pe primul loc, ci acceptarea și încuviințarea. Dacă vom putea ajunge la aceasta, atunci vom descoperi libertatea, libertatea față de nevoia de a face un lucru sau altul. Calea spre înainte este foarte simplă: pas cu pas. Noi complicăm lucrurile prin temerile noastre. Această libertate ne permite să privim totul prin „prisma divinului”: și totul pare plin de minuni!

Noi avem bucurie când există o rânduială. O rânduială a mesei de exemplu. Este foarte important să avem rânduială chiar şi la masă. Dumnezeu ne-a făcut orânduiţi, pe fiecare dintre noi. Spre exemplu: nu încetăm să respirăm. Ce ar fi, atunci când ne culcăm, să nu mai respirăm?

Cum va rezista casa asta la vânturi, la ploi? Acest lucru al fiecăruia dintre noi îl va vădi Dumnezeu. Să ne punem întrebarea, fiecare: ce zidim noi pe temelia casei noastre?

Postul de mâncare conduce la postul de păcate. Dacă îmi puteţi arăta un singur om care poate posti de păcate, fără postul de mâncare...

A venit vremea acestei schimbări. Sfânta Biserică ne pregăteşte prin cele două căi puse înainte. Alege creştine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei? Eşti liber să alegi şi ai minte să descifrezi ce este bine şi ce este rău. Să nu iei binele drept rău şi răul drept bine.

Știți că termenul grecesc pentru munca aceasta pe care Adam și Eva o depuneau în Rai este liturgheos? Ei liturghiseau. Primii liturgiști și liturghisitori sunt Adam și Eva.

Dumnezeul Cel veșnic și prin Sine existent este pricinuitorul timpului, de aceea veșnicia și timpul nu se exclud. De aceea timpul își descoperă sensul și plinătatea sa în veșnicie. Într-un chip dumnezeiesc, incomprehensibil minții noastre, Dumnezeu nu este doar înainte și după timp, ci și în timp, chiar dacă nu este din timp, nici în orice depinde de acesta.

Există un singur mărgăritar preţios, căci există un singur Adevăr, care este Hristos şi singurul mărgăritar preţios este adevărata credinţă.

Postirea are drept scop întărirea voinţei noastre slabe şi egoiste, a acelei puteri a sufletului cu care avem putinţa să răspundem ca fii liberi chemării lui Dumnezeu.