Arhimandritul Vasile Vasilache, cel care a întocmit şi prima descriere a vieţii marelui ierarh, spunea că Iosif Naniescu, „ca profesor, a reuşit să înfrăţească idealurile cele mai sfinte cu fapta, în sufletele iubiţilor săi elevi, pentru care dragostea sa nu cunoştea marginile sacrificiului. Aici a format pe cei ce aveau să conducă nu peste mult timp destinele anumitor aşezăminte şi, cu ele, ale neamului. Şi tot aici a format pe acei care, cu vremea, aveau să fie sprijinitorii faptelor sale măreţe de mai târziu”. 

De ce este luminos chipul Mitropolitului Iosif Naniescu și după 129 de ani de existență? Pentru că, de la zi la zi, încetează să mai fie un simplu tablou și prinde contur de icoană. O icoană a unui OM pentru care problemele oraşului, ale năpăstuiţilor de soartă, ale clerului, ale tinerilor şcolari şi studenţi au devenit nu problemele, ci provocările sale! Avem o icoană de „părinte”, de „bunic minunat”, un chip care ne poate mângâia în încercările noastre. Mitropolitul Iosif Naniescu ne zâmbește din frescă și astăzi!

În rânduiala lui Dumnezeu, la marea ceremonie la care au participat familia domnitoare, boierii ţării şi poporul capitalei Moldovei, a luat parte şi Ionică, un copilaş orfan refugiat din Basarabia, un suflet care nu şi-a putut şterge din minte marele moment. Ionică nu era nimeni altul decât viitorul Mitropolit Iosif.

Deşi era tânăr, egumen al unui schit sărăcăcios, Arhimadritul Iosif Naniescu a rămas în conştiinţa soborului de la mănăstirea Găiseni din judeţul Dâmboviţa drept primitorul de străini şi călători. Mica aşezare monahală se afla la drumul Poştei, adică pe unde treceau poştalioanele trase de cai din Bucureşti spre Ardeal, şi avea un singur vieţuitor – egumenul Iosif. Arhimandritul Vasile Vasilache face pomenire şi despre acest episod din viaţa Mitropolitului Moldovei.

Dacă în Moldova copilul de suflet al mitropolitului Iosif Naniescu a fost Seminarul Veniamin pe care l-a mutat în palatul Sturzeştilor, rămânând peste veacuri acel „Te-am răzbunat, Veniamine”, găsim mărturii că şi la Bucureşti a pus umărul la constituirea unui loc sigur pentru Seminarul Central.

În ziua prăznuirii Sfântului Gheorghe, încă de la primele ore ale dimineții, curțile catedralei și împrejurimile acesteia au devenit neîncăpătoare. Părinții slujitori ai catedralei au săvârșit slujba sfințirii apei. La ora 8.00, mitropolitul Iosif Naniescu, însoțit de un sobor impunător de ierarhi, preoți și diaconi, au pregătit în catedrala veche Sf. Gheorghe toate cele rânduite pentru sfințirea noului locaș de rugăciune. Atunci când la ora 9.00, tunurile așezate pe dealurile Galatei au anunțat plecarea regelui de la Palat, mitropolitul Moldovei, ducând sfintele moaște ale martirilor ce urmau a fi depuse în Sfânta Masă a noii Catedrale, soborul și credicioșii au pornit în procesiune și după ce li s-a alăturat și regele Carol I cu suita sa au înconjurat de trei ori noua catedrală, săvârșindu-se apoi rânduiala sfințirii bisericii.

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la trecerea Moșului Gheorghe Lazăr către Domnul pe Care L-a iubit și mărturisit. Viața sa, faptele sale și locul cald pe care el l-a moștenit în inimile ucenicilor apropiați și depărtați ‒ toate adeveresc cu bogăție că numele lui s-a înscris și în cartea vieții. Ucenicii și admiratorii lui, prin evlavia pe care o au către Moșul Gheorghe, îl recomandă cu discreție și delicatețe la tronul Prea Sfintei Treimi și la Sfântul Sinod spre a fi canonizat în mod oficial, pentru a fi recunoscut și cinstit ca sfânt de toți credincioșii Bisericii. Moșul Gheorghe nu a știut că este sfânt, nici cei ce l-au cunoscut și iubit nu i-au cerut prin manifestări zelotiste canonizarea, ci au așteptat-o cu emoție și delicatețe, așa cum smerit, delicat și pașnic, a trăit toată viața omul lui Dumnezeu.

„Aceste ferestre sunt oferite de Majestatea Sa, din propria sa cheltuială şi se află în lucru acum la Munchen. Ele vor fi lucrate în mozaic de sticle colorate, reprezentând tablouri religioase a cărora frumuseţe vor face un admirabil efect la acest monumental edificiu”.

Sosirea noului mitropolit era aşteptată la Iaşi de către numeroși credincioşi ai capitalei Moldovei. Cu toţii, copii, tineri, bătrâni, bărbaţi şi femei erau adunaţi din fața gării, până la porțile mitropoliei.

Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de părinții Catedralei Mitropolitane din Iași și de muncitori ai echipei Meșterul Manole de la Centrul Eparhial Iași, a deschis mormântul Mitropolitului Iosif Naniescu. Momentul emoționant a avut loc pe 16 septembrie 2015, la ora 20.30, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.