Eşti acasă, eşti pe drum, eşti în camera ta, eşti la lucru, eşti la câmp, oriunde, tu înalţă mintea către Dumnezeu. Şi zi cum poţi, dar zi mereu!

Duhul Sfânt, prin prorocul David, ne învaţă: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea”. Ai văzut că rugăciunea nu-i condiţionată nici de loc, nici de timp? În tot locul şi în toată vremea suntem datori să ne rugăm.

Celor mai tari în credinţă le rânduieşte Dumnezeu ispite mai grele, ca să sporească în sfinţenie. Iar celor slabi în credinţă şi răbdare le rânduieşte pronia divină ispite uşoare, ca să le poată birui şi să nu deznădăjduiască.

Mântuirea nu vine altfel decât dacă oamenii, în libertatea lor, doresc acest lucru. „Iubiți pe vrăjmașii voștri”, iată în ce constă vindecarea vieții istorice și mântuirea pentru veșnicie. Cel care a cunoscut iubirea față de vrăjmași L-a cunoscut pe Domnul Iisus.

A dobândi rugăciunea Numelui lui Iisus înseamnă să dobândești veșnicia.

Dacă Îl recunoaştem ca măsură a tuturor lucrurilor, trebuie să admitem şi că toate cele afirmate despre umanitatea lui Hristos-omul reprezintă plinătatea posibilităţilor naturii umane, în general. 

Când vrei să vezi cu ochii sufletului tău pe Dumnezeu, când vrei ca Dumnezeu cel adevărat să devină vederea ta, atunci nu există alt mod decât să te rogi cu bucurie.

Omul bucuros, în fața nenorocirii, are înlăuntrul lui un imbold, o forță motrice, bucuria. Pentru că bucuria este cea mai mare putere. Are un imbold care îl face să mulțumească lui Dumnezeu, îl face să fie bucuros și să simtă o bucurie reală pentru nenorociri, pentru că vede degetul lui Dumnezeu, vede rezultatul.

Vrem să simțim că Dumnezeu nu este un Dumnezeu oarecare, ci este chiar Dumnezeul meu, este Domnul meu, Tatăl meu, Mirele meu. El este ochii mei, mâinile mele, este „mântuirea mea”. Este Cel ce S-a pogorât pentru mine, Cel ce este în sufletul meu, în picioarele mele, în mâinile mele, în ochii mei orbi și înlăcrimați.

Duminică, 5 aprilie 2020, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost dusă în mai multe orașe și localități din Moldova.