Dreptul loachim ajungând sus pe munte, a petrecut acolo în plângere mare şi post 40 de zile, fără a gusta nici măcar pâine.

„Nu voi lua – zicea el tânguindu-se – în gura mea hrană, nici mă voi înapoia la casa mea, până ce nu mă va auzi şi cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israil”.

După ce şi-a înălţat sufletul său pe aripile rugăciunilor fierbinţi şi a postului adevărat, rugându-se mai aprins decât soţia sa, i s-a arătat şi lui acolo în pustietatea aceea Arhanghelul Gavriil, zicându-i:

„Bucură-te, loachime, şi te veseleşte, eu sunt trimis a-ţi aduce pace şi mângâiere. Eu Sunt îngerul lui Dumnezeu şi am venit să-ţi vestesc bucurie mare. Femeia ta Ana va zămisli şi va naşte o fecioară. Aceasta va fi cea mai aleasă dintre toate fecioarele şi femeile pământului, ea va zămisli... şi va naşte pe Împăratul lumii, pe Fiul celui viu, pe Dumnezeu-Cuvântul. De acum părăseşte amărăciunea sufletului tău, că a auzit Dumnezeu rugăciunea ta. Încrede-te în cuvântul meu şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Spre încredinţare temeinică acesta să-ţi fie ţie semnul adevăratei şi bunei-vestiri: Mergi în Ierusalim la Biserica Domnului; acolo vei afla la porţile cele de aur, pe soţia ta Ana, căreia aceiaşi i s-a vestit ca şi ţie”.

Acestea zicând îngerul Domnului s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor lui.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2001, p. 32)