Cei ce intră în împărtășire cu El primesc de la El libertatea, vindecarea, pacea, au toate acestea și gustă dulceața lor. Celor care au experiența lor lăuntrică n-ai de ce să le spui „bucurați-vă”, fiindcă n-au cum să nu se bucure – iar cei ce nu o au nu se pot bucura, oricât le-ai spune: „bucurați-vă”.

Slăviți-L, deci, pe Hristos, și slăviți-L în așa fel încât sufletul și inima să se îndulcească de această slavoslovie și astfel să amuțească chemarea oricărui alt lucru și a oricărei alte îndeletniciri care făgăduiește vreo mângâiere.

Serbarea nu într-un mod duhovnicesc, ci într-unul cu totul lumesc a acestor zile schimbă marele eveniment dumnezeiesc într-unul lumesc și pur materialist. Lipsesc pregătirea duhovnicească, adică postul, pocăința, spovedania, Sfânta Împărtășanie, rugăciunea, Sfânta Liturghie, dar și iubirea adevărată, iertarea, bunătatea, milostenia și afecțiunea față de aproapele nostru.

Metaniile sunt și gimnastică. Și – deși nu trebuie deloc să ne gândim la asta – nu există o mai bună gimnastică pentru stomac, intestine, piept, inimă, coloana vertebrală. Este foarte folositoare, de ce să n-o facem? Când această asceză se face întru slava lui Dumnezeu, sufletul se umple de bucurie, se liniștește.

Mult poate face postul, mai ales când este însoțit de sora sa bună, care este rugăciunea.

Mare mijloc spre mântuire este credința și mai ales rugăciunea neîncetată, din inimă.

Să-i iubim pe toți și să facem jertfe cât putem mai mari, pentru toți frații cei întru Hristos, dezinteresat, fără să așteptăm laude și iubire de la ei.

Curățirea duhului este strâns legată de flămânzirea trupului. Nu are curățenia unei sfințenii necurmate, cine nu se impacă cu gândul să păstreze necontenit o aceeași stăpânire de sine.

Cât de nerecunoscător sunt eu față de Tine, Dragostea mea! Rușinea mă cuprinde fiindcă am fost nerecunoscător față de Tine. În timp ce Tu nu Te desparți de mine nicio clipă, eu mă despart de Tine în somn ori în vis.

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne arată că fața este icoana întregii noastre vieți, iar capul este simbolul minții. Deci, a spăla fața înseamnă a ne curăți viața de toată întinăciunea păcatului, iar a unge capul înseamnă a face mintea să strălucească de cunoștința dumnezeiască.