Oricât am fi greșit să ne pocăim sincer deoarece Dumnezeu ne așteaptă cu brațele deschise.

Pe Dumnezeu Îl cunoaștem când ne minunăm de El. Numai cu iubire poți sta în fața lui Dumnezeu.

Cercetați și veți afla că ascultarea vine de la Dumnezeirea Treimică. Hristos spune că: „N-am venit să fac voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis pe Mine” (Ioan 6, 38). De acolo începe ascultarea. De aceea, cel care face ascultare Îi urmează lui Hristos.

Zis-a Domnul: „Dacă Fiul vă va face liberi, veţi fi liberi cu adevărat”. Iată unde este libertatea.

Omul care primește o binefacere are bucurie din faptul că cineva se interesează de el, cineva îi împlinește ceea ce îi lipsește, cineva contribuie la binele lui. Făcându-le pe toate acesta, devenim lucrători de bucurie, înmulțitori de bucurie.

Întru care dintre nenumăratele credințe de pe pământ binevoiește Domnul a se uni atât de adânc, atât de strâns cu omul ca în credința ortodoxă la Dumnezeiasca Liturghie, dându-se pe Sine Însuși, dând Preacuratul Său Trup și Sânge spre mâncare și băutură a vieții veșnice?

Din perioada în care Starețul Efrem Katunakiotul mergea la Mănăstirea Sfântul Pavel, ne-a rămas şi o scurtă istorioară despre puterea pe care o are cuvântul „iertați”.

Zboară neîncetat cu gândurile la înălţimea duhovnicească, unde sălăşluieşte Cel a Cărui tovărăşie este mai însemnată şi mai vrednică de iubit decât orice tovărăşie de pe pământ. Lui slujeşte-I, cu El întovărăşeşte-te; Lui tămâiază-I, de El îndulceşte-te; Lui vorbeşte-I; despre El grăieşte; pe El iubeşte-L, şi iubeşte-L, şi iubeşte-L– cu toată inima, cu toată puterea, cu toată mintea ta!

Cel care iubește și vrea să dă­ruiască celui iubit nu vrea să se vadă că dăruiește.

Adesea ne blocăm de răul pe care ni-l fac unii oameni. Nu mai putem să zâmbim, să muncim, să ne odihnim, atunci când suferim o insultă de la cineva. Noi, de fapt, suntem chemați să ne rugăm atât pentru liniștea noastră cât și pentru înțelegerea neputințelor celui care ne-a rănit.