Nu avem atâta nevoie de duhovnici sfinţi, precum avem nevoie de sfânta ascultare. Asta ne lipseşte.

Noi nu avem o explicație satisfăcătoare a bolii, dar când e vorba de o boală pe care o putem duce și care nu ne desființează ca oameni, în cazul acesta trebuie să ne gândim că dacă am ajuns la suferința respectivă, ne este de folos și poate fi un ajutor spre îmbunătățirea sufletească.

Când vrei să vezi cu ochii sufletului tău pe Dumnezeu, când vrei ca Dumnezeu Cel adevărat să devină vederea ta, atunci nu există alt mod decât să te rogi cu bucurie.

Fiece zi este o minune. Fiece gură de aer este o minune. Fiece frunzuliță sau firicel de iarbă este o minune dumnezeiască. Noi suntem obișnuiți cu aceste minuni de fiecare zi și nu le observăm, pe când minunile supranaturale ne sunt date pentru întărirea credinței.

„Fiule Timotei, luptă-te lupta cea bună a credinței...” (I Timotei 6, 12); „suferă ca un bun ostaș al lui Iisus Hristos..., că cine nu se luptă după lege, nu se încununează” (II Timotei 2, 3, 5).

Toată viața duhovnicească este temeluită pe gând. La oamenii de astăzi găsești orice în afară de gânduri bune, care sunt atât de rare.

Când Dumnezeu întărește inima, nimeni n-o poate clătina.

Această rugăciune cere trezvie, înfrânare, îndepărtarea de lume, calmul sufletesc și lipsirea de griji.

Dumnezeu are multe feluri de leacuri pentru tămăduirea noastră. Fiecăruia îi dă ceea ce are nevoie. Căci fiecare avem nevoie de un leac.

Robul nu are nicio voie: ce vrea domnul său. Tot astfel și credinciosul rob al lui Dumnezeu. Devii rob al Lui, dar în Dumnezeu afli slobozire.