Când spui rugăciunea, nu te gândești la nimic, nu primești niciun gând, nici rău, nici bun, nici să te smerești cu gânduri chipurile bune sau mintea ta să umble chipurile la tot felul de întâmplări de suflet folositoare. Numai să te rogi și să simți cuvintele rugăciunii.

Cele zece porunci erau făcute așa: „Să nu ucizi”, „Să nu furi”, „Să nu desfrânezi”. În Noul Testament, Dumnezeu stă cu mâinile întinse și așteaptă pe fiii Lui, adică pe noi, oamenii, să luăm din bunătățile Lui, care sunt nenumărate, care sunt neprețuite.

Pomenirea continuă a Creatorului tuturor, a preabunului Dumnezeu, care constă în împlinirea poruncilor Lui mântuitoare, ne face pe noi moștenitorii vieții veșnice și ai Împărăției fără de sfârșit.

Sfinții s-au nevoit fiecare în felul său, iar acum ne ajută fiecare în felul său, vorbind fiecărui suflet în limba pe care o vorbește și o poate înțelege, ca să se folosească.

Adevăratul creștin se recunoaște după prezența și participarea lui la Ospăț, la Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie ține lumea, Sfânta Liturghie este moartea și Învierea Domnului, Sfânta Liturghie este trăirea noastră în timp, istoria mântuirii noastre.

Din calitatea gândurilor unui om se vede starea lui duhovnicească. Oamenii judecă lucrurile potrivit cu conținutul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă nu au conținut duhovnicesc, trag concluzii greșite și-l nedreptățesc pe aproapele lor.

Aruncați toată povara luptei asupra rugăciunii. Rugăciunea este barometrul nostru duhovnicesc. Faceți din viața voastră întreagă o rugăciune către Dumnezeu.

A fi liber și a trăi în bucurie înseamnă să nu fii preocupat deloc de rezul­tate.

Există o chemare ascunsă în tine care te îndeamnă continuu să ceri, să mulțumești și să lauzi pe Creatorul tău, eul din tine care se vrea la Tatăl și la mama lui.

Și zicea bătrânul mireanului celui credincios: „Grăiește fraților vreun cuvânt”. Iar el se ruga, zicând: „Iartă-mă, ava, eu, ca să mă învăț, am venit”.