Căința și lupta împotriva păcatului contribuie, desigur, la tămăduirea omului, dar ele nu sunt de ajuns și nu aduc niciun folos dacă nu sunt însoțite de leacul desăvârșit care este Euharistia.

Insuflat de râvnă pentru Dumnezeu, omul înfruntă toate încercările. De nu vom lăsa să ni se stingă flacăra inimii, chiar și atunci când Dumnezeu Își retrage harul de la noi și îngăduie să gustăm moartea duhovnicească, vom sta neabătuți pe calea Domnului.

În această dimineață, la Centrul Eparhial Iași, a avut loc evaluarea și premierea celor mai bune proiecte catehetice din Arhiepiscopia Iașilor, înscrise în cadrul Concursului Național Catehetic „Familia – binecuvântare a lui Dumnezeu și școală a iubirii smerite și darnice”.

Nu avem atâta nevoie de duhovnici sfinţi, precum avem nevoie de sfânta ascultare. Asta ne lipseşte.

Noi nu avem o explicație satisfăcătoare a bolii, dar când e vorba de o boală pe care o putem duce și care nu ne desființează ca oameni, în cazul acesta trebuie să ne gândim că dacă am ajuns la suferința respectivă, ne este de folos și poate fi un ajutor spre îmbunătățirea sufletească.

Când vrei să vezi cu ochii sufletului tău pe Dumnezeu, când vrei ca Dumnezeu Cel adevărat să devină vederea ta, atunci nu există alt mod decât să te rogi cu bucurie.

Fiece zi este o minune. Fiece gură de aer este o minune. Fiece frunzuliță sau firicel de iarbă este o minune dumnezeiască. Noi suntem obișnuiți cu aceste minuni de fiecare zi și nu le observăm, pe când minunile supranaturale ne sunt date pentru întărirea credinței.

„Fiule Timotei, luptă-te lupta cea bună a credinței...” (I Timotei 6, 12); „suferă ca un bun ostaș al lui Iisus Hristos..., că cine nu se luptă după lege, nu se încununează” (II Timotei 2, 3, 5).

Toată viața duhovnicească este temeluită pe gând. La oamenii de astăzi găsești orice în afară de gânduri bune, care sunt atât de rare.

Când Dumnezeu întărește inima, nimeni n-o poate clătina.