Totul e sfânt în biserica lui Dumnezeu: chiar și pereții, și podeaua, și văzduhul. Ea e păzită fără încetare de îngerul lui Dumnezeu; îngerii lui Dumnezeu și sfinții Bisericii triumfătoare se pogoară în ea. A te afla într-o astfel de clădire sfințită e cea mai mare fericire pentru om, care este pribeag pe pământ.

Omul nu se simte niciodată împlinit deplin prin sine însuși, ci doar în relație cu Dumnezeu și cu semenii. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că Dumnezeu ne-a creat „astfel încât să avem trebuință unii de alții”.

Pentru ca să se întâmple aceasta, trebuie să iei aminte și să te desfeți și să te bucuri de slujbe, de tropare, de citiri, de rugăciuni. Să iei aminte la fiecare cuvânt, să urmărești înțelesurile. Ați priceput? De acolo începe fericirea.

Silește-te să intri în cămara cea dinlăuntrul tău, și vei vedea cămara cea din ceruri că aceasta și aceea, tot una este. Și intrând într-una, o vezi și pe cealaltă. Scara aceea către împărăție este înlăuntrul tău, ascunsă în suflet.

În cadrul ediției din acest an a International Byzantine Music Festival (IBMF), la Iași se desfășoară, în perioada 26-28 mai 2026, Simpozionul Internațional „The Church as a Singing Family in the Christian Tradition”, tradus și adaptat în limba română prin tema „Biserica – familia unită în cântare în Răsăritul creștin”. Evenimentul academic reunește specialiști în teologie, muzicologie și artă liturgică din România și din străinătate, propunând o reflecție asupra relației dintre cântarea bisericească, familie și viața eclesială în tradiția ortodoxă.

Cei ce ați fost duminică la biserică ați făcut jertfa asta. Adică ați lăsat toate și ați mers la biserică. Să înțelegem că și prin această jertfă ne facem părtași la Împărăția lui Dumnezeu. Secretul ar fi de aici înainte, să continuăm această trăire în Dumnezeu!

Sfântul Vasile cel Mare, când a vrut să ia din mâna diavolului zapisul de lepădare de credință și de Hristos pe care tânărul acela îl semnase cu sângele său, a adunat poporul în biserică. Și ore întregi i-a îndemnat Sfântul Vasile și au strigat „Doamne, miluiește!”, până când din văzduh a venit diavolul, i-a adus zapisul și a zis: „Ești nedrept, Vasile, că de bunăvoie a făcut el asta”.

Ce faci, frate, cu mărturisirea? răspundea bătrânul cu glas apăsat. Dacă te îmbraci cu o haină curată și te duci între oameni și nu bagi de seamă că te-ai atins de ceva murdar, cum poți să te mai duci între ei, că toți fug și râd de tine. Dar în fața Domnului cum te vei duce, știind că „nimic necurat nu intră în Împărăția Cerurilor?”.

Sfintele slujbe, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, în general, și Sfânta Liturghie în special, sunt Împărăția lui Dumnezeu de pe pământ.

Ne rugăm fiecare în parte, ne rugăm și toți în Biserică. Astfel ne asemănăm cântăreților, ce cântă fiecare în casa lui, dar se arată și în fața lumii, pentru a cânta în cor; sau muzicanților ce cântă pentru sine în odăile lor, dar și în marile orchestre, pentru lume.