Dacă vezi pe vreun sărac, să-l miluiești. Dacă vezi vreun vrăjmaș, să te împaci cu el. Dacă vezi o femeie frumoasă, să nu iei aminte la ea. Să nu postească numai gura ta, ci și ochiul tău, și auzul, și picioarele, și mâinile tale și toate mădularele trupului tău.

Rugăciunea nu se dobândește fără osteneală. Sfinții lui Dumnezeu se rugau chiar fără cuvinte. Asta nu pentru că nu voiau să citească rugăciuni, ci pentru că puterea lăuntrică a rugăciunii le lega limba, iar ei stăteau în fața lui Dumnezeu.

Nu cugeta și nu grăi că ai făcut cutare și cutare, pentru ca acestea să nu se risipească într-o clipă înaintea ta, însă de ai lucrat ceva bun, spune că nu tu ai făcut acestea, ci harul lui Dumnezeu a lucrat cu tine.

Curăția gândurilor izvorăște din osteneală și din păzire. Și din curăția gândurilor izvorăște lumina înțelepciunii. Și de aici, din Har, mintea este călăuzită spre cele ce nu cad sub simțuri, și care nu se pot afla prin simțuri.

„Sfârșitul lucrării poruncilor este unirea și asemănarea cu Dumnezeu”. Făptuirea virtuților este împreunată cu păzirea poruncilor.

Teologi, după părerea Sfântului Grigorie Palama, sunt văzătorii de Dumnezeu, îndeosebi cei care urmează întreaga rânduială a Bisericii și ajung la credința desăvârșită, adică la luminarea minții.

Un sfânt părinte spunea așa: „Strigă la Dumnezeu prin fapte bune”, iar când vezi că nu poți face nicio faptă bună, foarte mult ajută să înmulțim smerenia... Să vedem pe toți mai buni, să avem milă de toți.

În Duminica Rusaliilor, 8 iunie, ziua în care Biserica amintește momentul Pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit Sfânta Liturghie și slujba Vecerniei plecării genunchilor la Catedrala Mitropolitană din Iași. La final, ierarhul a citit cele șapte rugăciuni speciale, care simbolizează cele șapte daruri ale Sfântului Duh, iar cei prezenți au primit ramuri binecuvântate de tei, în amintirea momentului Cincizecimii.

Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru durere și oricând mă doare ceva să zic: în ce foc mi-am băgat degetul? Și ce mă învață durerea asta? Să nu luăm analgezice în loc să scoatem mâna din foc, pentru că ardem de vii și pe urmă zicem că n-am avut noroc...

Dorirea este puterea sufletului prin care Îl căutam pe Dumnezeu... În clipa în care eu doresc orice altceva, mă despart de Dumnezeu.