Postul Paștilor, Păresimile sau Patruzecimea – adică postul dinaintea Învierii Domnului – este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Postul Mare aduce schimbări și în plan liturgic.

Avem nevoie să tăcem, avem nevoie să ascultăm tăcerea din noi. Avem nevoie să ascultăm și tot ce simțim.

Bogat nu este acela care deține lucruri sau bani, ci acela care dă. În facerea de bine se afla bogăția și tot sensul bogăției.

„Îmi erau așa de dragi cuvintele Sfinților Părinți, încât se lipeau ca ceara de memoria mea.”

Noi aparținem cerului, împărăției duhovnicești și mai presus de lumea simțită. Acolo este cetatea noastră.

Iubirea le curățește pe toate desăvârșit.

După Golgota, în rândul al doilea, inima este centrul vieții și mântuirii noastre sufletești. Spre inima noastră se îndreaptă Domnul Iisus și Duhul Domnului. Toate predicile Mântuitorului se îndreaptă spre înlăuntrul, spre inima oamenilor.

Mare păcat este acela ca cineva să nu iubească, însă mult mai mare este acela ca cineva care este iubit să nu iubească.

În fața libertății voinței omului Se oprește și Domnul, și se oprește și diavolul. Atârnă de voința omului să-și deschidă cetatea inimii sale pentru Domnul Iisus sau pentru diavolul.

Ceea ce va da bucurie celor adormiți este străduința noastră de a bineplăcea lui Dumnezeu, astfel încât să-i întâlnim în Rai și astfel să trăim cu toții împreună în viața cea veșnică.