Dacă tu te vei înălța pe tine, Dumnezeu te va aduce în micșorime; de te vei micșora, atunci Dumnezeu te va înălța pe tine.

Pentru cel ce-L poartă pe Hristos în sinea sa nu există nici moarte sau boli, sau ceva lumesc de care să se teamă: el a intrat deja în viața veșnică și acolo este cu totul păzit.

Cum să nu fii smerit, când de la tine nu ai nimic? Cum să te înalți pe tine însuți, când fără ajutorul lui Dumnezeu nimic plăcut Lui nu poți săvârși?

Dumnezeu ne conduce la Sine pe felurite căi, însă prin bunătatea preotului în Taina Pocăinței, prin Cruce și Evanghelie se revarsă în toată plinătatea dumnezeiasca Lui iubire în om.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împlinește astăzi, 19 octombrie, 66 de ani.

La marginea inimii tale, Domnul stă cu o lumânare înaltă, care arde fără fum şi fără să se topească. Domnul stă şi aşteaptă invitaţia ta spre a aduce lumânarea în inima ta şi spre a o lumina, spre a arde orice temere din inima ta, toate patimile egoiste.

Omul niciodată nu este atât de deschis, atât de expus, ca la mărturisire. În lume, ne asemănăm de multe ori unui arici care se face ghem și nu permite nimănui să intre în universul său lăuntric.

Dacă vin înlăuntrul nostru binele și iubirea, uităm răul pe care ni l-au făcut alții. Aici se ascunde secretul. Când răul vine de departe, nu puteți să-l ocoliți. Marele meșteșug, însă, este să-l disprețuiți. Cu harul lui Dumnezeu, deși o să vedeți răul, el nu vă va influența, căci veți fi plini de har.

Domnul adună lacrimile celor ce plâng în palmele mâinilor Sale. Domnul îi cercetează pe cei întemnițați. Domnul stă lângă patul celor bolnavi. Domnul priveghează pe căile primejdioase și în adâncurile mării și totuși voi spuneți: „Ce face Domnul pentru voi?”.

Toți bolim, chiar dacă felurit, de stricăciune, de patimile pierzătoare de suflet, iar de dragostea dumnezeiască nu ne pasă, suntem reci față de Ziditorul și Binefăcătorul nostru.