Sfânta Biserică glăsuiește: postul nu este renunțare la mâncare, ci depărtare de cele rele, înfrânarea limbii de la vorbirea deșartă și judecată, păzirea de arțag, lepădarea de pofte și renunțarea la minciună și la vicleșug.

Toți duhovnicii au acest har și, când se roagă, îl transmit ca niște cabluri. De pildă, vrem să aprindem aici un reșou, iar dacă băgăm cablul în priză, curentul vine prin cablu îndată ce face contact. Acestea sunt lucrurile duhovnicești ale religiei noastre.

Arhiepiscopia Iașilor vă invită la concertul de colinde „Colindul care ne unește”, duminică, 14 decembrie 2025, ora 18:00, la Centrul de evenimente AGORA din Iași. Vor participa coruri de copii și tineri din comunitățile bisericești ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Invitat special: Rareș Prisacariu. Intrarea este liberă.

În Duminica a 30-a după Rusalii, 30 noiembrie, când Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat la slujirea apostolică și ocrotitorul României, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în prezența unui număr mare de credincioși.

Postul curățește păcatele și fărădelegile tale; face sufletul cuviincios, sfințește cugetarea, alungă dracii și apropie de Dumnezeu.

Când zici „Doamne, Iisuse...” dă năvală și diavolul, iar prin osteneala, lupta aceea, Duhul Sfânt se lasă simțit, dacă osteneala s-a unit cu smerenia. Duhul Sfânt se lasă simțit ca să vezi că El duce mintea în inimă – pentru că în inimă te rogi și de acolo răpește Duhul Sfânt sufletul.

Muzeul Mitropolitan din Iași și Centrul de Studii Patristice „Sfântul Maxim Mărturisitorul”, în parteneriat cu Casa de oaspeți „Sfântul Nicolae”, anunță deschiderea expoziției de fotografie „Inedit. Athos și Meteora acum 100 de ani”. Evenimentul se va desfășura în lunile noiembrie–decembrie 2025, oferind publicului o perspectivă rară asupra celor mai cunoscute centre monastice ale Greciei.

Când plini de ură asupra Lui, toți căutau să-L piardă, Mântuitorul, din dragoste nemărginită, a aflat o cale tainică de a putea rămâne cu omenirea, până la sfârșitul veacurilor.

Această legătură nedespărțită dintre patimi poate fi comparată cu un lanț greu, în care suntem cu toții strâns înfășurați și pe care trebuie să îl rupem începând nu de la mijloc, nu de la capăt, ci de la început.

Primele cuvinte ale lui Hristos au fost vestirea acestui scop: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Și ultimele Lui cuvinte au fost: Mergeți și propovăduiți evanghelia împărăției la toată zidirea (Marcu 16, 15).