În această seară, 7 octombrie, delegația Mănăstirii Sihăstria, condusă de părintele stareț Arsenie Popa, a adus la Catedrala Mitropolitană din Iași moaștele Sfântul Cuvios Paisie, mare duhovnic și rugător al secolului trecut. Părinții au fost întâmpinați de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

Pregătirile pentru sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva sunt în plină desfășurare. Pentru al 23-lea an consecutiv, baldachinul în care vor fi așezate spre închinare moaștele Sfintei Parascheva și ale Sfântului Paisie de la Sihăstria a fost împodobit cu flori.

Fiți creștini autentici și vă veți mântui. La ce servește Sfânta Biserică, dogmele și poruncile, la ce servesc Sfintele Taine, posturile, privegherile și rugăciunile noastre, sfințirile și toate celelalte? Toate acestea sau toate cele cuprinse de Sfânta Biserică reprezintă calea sigură de mântuire.

De câte ori vei vedea la creaturi vreun lucru plăcut, atrăgător, nu te opri aici, ci treci cu gândul la Dumnezeu și zi: „O, Dumnezeul meu, dacă făpturile Tale sunt așa de frumoase, veselitoare și plăcute, cu cât mai frumos, veselitor, și prea dulce ești Tu, Ziditorul tuturor acestor lucruri”.

Anul acesta pelerinii vor avea bucuria să se reculeagă și în fața sfintelor moaște ale Sfântului Paisie de la Sihla și Sihăstria. Sfânta Parascheva și Sfântul Paisie. Ce Sfinți minunați! Ce genii întru cele ale sfințeniei! Oameni ai răbdării, ai smereniei și ai rugăciunii. Stări sufletești de care avem o imensă nevoie noi, cei de astăzi.

Să le vedeți pe toate fără frământare, fără strâmtorare, fără apăsare. Nu este nevoie să vă străduiți și să vă forțați. Întreaga voastră strădanie să fie să priviți spre Lumină, să cuceriți Lumina.

Credinciosul care se spovedește, ia de la Hristos putere, iar duhovnicul har și astfel reușim să comunicăm între noi.

Zidurile care stau între tine și adevăr și se înalță ca niște munți colosali, pe care tu ai încercat să-i treci alergând până la epuizare, sunt propria ta creație, și sunt mai plăpânde decât spuma albă a lacului. Cu adevărat, existența acestor ziduri depinde de felul în care le privești. Dacă n-ai voi să le vezi, ele nu ar exista.

Pocăință și mărturisire, de acestea este trebuință astăzi. Eu recomand mereu pocăință și mărturisire, ca diavolul să-și piardă drepturile și să se taie influențele exteri­oare demonice.

Începând de acum mă voi ridica și mă voi lupta! Hristos nu mă va lăsa. Și ce dacă diavolul își va arunca săgețile asupra mea? Voi cădea, dar voi vărsa lacrimi, mă voi pocăi cu smerenie, cu conștiinciozitate…