Rugăciunea noastră în pușcărie, ca și în viața de mai târziu, curgea limpede ca apa unui izvor, în care-I spui lui Dumnezeu, direct, tot ce te doare. Simțeai totdeauna că Dumnezeu aude și te ajută să suporți greutatea.

Aveți datoria să fiți cu multă luare-aminte la relațiile dintre voi. Să vă cinstiți unul pe altul ca niște chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Luați aminte la simțământul dragostei, căci atunci când inima nu este încălzită de rugăciune curată, dragostea este în primejdie de a deveni trupească și nefirească.

Iadul știe că taina biruinței omului cel duhovnicesc este alianța, este legătura lui cu Domnul, cu Golgota; de aceea umblă să rupă această legătură.

Îl asculți tu pe Dumnezeu atunci când cauți ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlinești tu legile lui Dumnezeu și ții tu rânduielile Lui?

Mântuitorul ne-a făgăduit un rai care începe chiar aici pe pământ. Cine n-are gustul raiului în viața aceasta, apoi nici în cealaltă lume nu-l poate iubi. Cine n-a gustat din el în viața aceasta, apoi cum se va obișnui cu el o veșnicie întreagă?

Niciun fel de priviri rătăcite asupra intereselor de moment nu ar trebui să umbrească lucrul cel mai important: căutarea lui Dumnezeu, aflarea Lui. „Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).

Dacă tu te vei înălța pe tine, Dumnezeu te va aduce în micșorime; de te vei micșora, atunci Dumnezeu te va înălța pe tine.

Pentru cel ce-L poartă pe Hristos în sinea sa nu există nici moarte sau boli, sau ceva lumesc de care să se teamă: el a intrat deja în viața veșnică și acolo este cu totul păzit.

Cum să nu fii smerit, când de la tine nu ai nimic? Cum să te înalți pe tine însuți, când fără ajutorul lui Dumnezeu nimic plăcut Lui nu poți săvârși?

Dumnezeu ne conduce la Sine pe felurite căi, însă prin bunătatea preotului în Taina Pocăinței, prin Cruce și Evanghelie se revarsă în toată plinătatea dumnezeiasca Lui iubire în om.