Manifestându-și dragostea lor, monahii nu s-au mulțumit numai cu unele tipuri concrete de filantropie, cum ar crede cineva, ci și-au extins grija lor la absolut orice nevoie a aproapelui, fie ca individ, fie mai ales la nivel social. În instituțiile monahale organizate au existat dintotdeauna spitale, bolnițe și azile de bătrâni, fără să lipsească școlile și meșteșugurile, în special când lipsea purtarea de grijă socială din partea conducătorilor statului.

Domnul nostru, cu puțin mai înainte de vinderea Lui, când a spălat picioarele ucenicilor, i-a îndemnat să imite smerenia Lui. Întruparea Domnului nostru ne-a arătat ambele ethosuri, dumnezeiesc și omenesc, în toată desăvârșirea lor și iată cum omul, prin toate mijloacele, omenești și dumnezeiești, devine desăvârșit în acord cu cerința dumnezeiască: „Fiți sfinți, că și Eu sunt sfânt”. 

Mintea este prin fire iscoditoare, s-a obișnuit cu împrăștierea din timpul vieții trândave de mai înainte și nu se încrede în zăvorârea rugăciunii pe care i-o impunem. Apoi, este și răutatea demonilor care închipuiesc în minte multe feluri de înșelări, care aruncă în reverii mintea iubitoare de iscodire.

Ce faci, frate, cu mărturisirea? răspundea bătrânul cu glas apăsat. Dacă te îmbraci cu o haină curată şi te duci între oameni şi nu bagi de seamă că te-ai atins de ceva murdar, cum poţi să te mai duci între ei, că toţi fug şi râd de tine. Dar în faţa Domnului cum te vei duce, ştiind că „nimic necurat nu intră în Împărăţia Cerurilor?”.

De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare şi smerenia, care spală păcatele. Apoi este trăirea noastră în dragoste creştinească. Căci spune Mântuitorul: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste între voi” (Ioan 13, 35).

Mărturisesc ucenicii apropiaţi că pe cei care cădeau în ispite şi în păcate grele, bătrânul nu-i mustra aspru. Ci îi primea cu dragoste, îi încuraja că Dumnezeu le dă iertare, dacă părăsesc păcatele făcute.

Singurătatea te izolează, te face neputincios, împiedică duhul tău să se bucure de bunătăţile lumii acesteia, în special de cele ale lumii spirituale. Pe când viaţa în comunitate te salvează în multe împrejurări grele. Nimeni nu se mântuieşte singur, nici credinciosul, nici preotul, nici monahul. Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare este răspunzător pentru celălalt.

Vă prezentăm programul slujbelor transmise live în Săptămâna a IV-a după Paști:

Institutul Naţional de Sănătate Publică a prezentat sâmbătă propunerile privind setul de măsuri de relaxare care vor fi aplicate după ridicarea stării de urgenţă. Documentul are 13 pagini, iar capitolul cinci prezintă recomandările privind activitatea în lăcaşurile de cult.

Dar după atâţia ani de alergare şi căutare, nu am găsit ceea ce aveam nevoie. Cine din oameni ar putea să-mi dea fericirea?