Rugându-se omul cu toată puterea, se abate asupra lui silnic, gândul la vreun păcat mai vechi, şi-i aprinde şi mintea, şi inima, şi simţurile.

De nu-i Biserică şi luptă cu patimile, rugăciunea asta e lipsită de orice putere şi folos.

Fiecare om pe care Domnul ţi l-a scos în cale să simtă că ţi-e drag, că-i vrei binele şi ai dorinţa vie de a-l ajuta. Să simtă, adică, toţi iubirea ta.

Vă prezentăm programul slujbelor transmise live în Săptămâna a III-a după Paști:

Să ne căim pentru acest pustiu în care ne aflăm. Acolo, fiind la rugăciune, să ne căim înaintea lui Dumnezeu: Doamne, sunt ca un pământ fără de apă, pustiu şi nelucrat, spune psalmistul.

Întrucât nu ştim dacă toate cererile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine să încheiem rugăciunea cu aceste cuvinte: Doamne, Care ştii toate, ajută-ne ca rugăciunea pe care o facem înaintea Ta să se împlinească după voia Ta cea sfântă. Doamne, facă-se voia Ta în viaţa noastră.

Când ne rugăm: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm”, dar noi nu iertăm, atunci indirect cerem osânda: „Doamne, precum eu nu iert, nici Tu nu cumva să mă ierți!”.

Când, puţin câte puţin, începem să trăim conform Evangheliei, abia atunci ne dăm seama cât de departe suntem de Hris­tos, pentru că scopul vieţii noastre este acela de a de­veni asemenea lui Hristos.

Dumnezeu aude şi gândul şi cu­vântul omului, dar aude de multe ori şi dorinţe pe care omul nici nu ştie să le formuleze în cuvinte.

Atunci când un începător doreşte să înceapă nevoinţa privegherii în fiecare noapte, nu poate birui patima akediei fără un povățuitor iscusit. Acedia este prietenă nedespărţită a celor ce umblă după voia lor şi a celor mândri. Privegherea înseamnă întâlnire, înseamnă convorbire cu Însuşi Dumnezeu.