Iisus Hristos era fără de păcat, cu desăvârşire, dar aceasta nu însemna că nu simţea durerea, ca om, că nu înseta şi nu înfometa ca noi toţi.

„A murit”, o să se spună şi despre mine şi despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu ştiu când va sosi. Dar aşa cum soarele răsare în altă lume, la fel şi creştinul, prin Învierea din morţi a lui Iisus Hristos, a primit încredinţarea că după urmează un strălucitor răsărit de soare, urmează o nouă zi, o nouă viaţă.

Ce poate reda în afară poetul din poezia ce se află în el? Ce poate nota compozitorul din armoniile ce inima lui, sufletul, urechea lui le aude neîncetat şi undeva adânc în fiinţa lui, el le fredonează înfiorat? Nimic sau aproape nimic, mare parte din lumea noastră zace nedescoperită, necunoscută nici de noi în întregime.

Pe om trebuie să-l priveşti cu cel mai înalt respect, dar şi cu adâncă compasiune, cu încredere, dar şi cu prudenţă, ca pe un copil ce e în stare oricând de cele mai senine drăgălăşenii, însă şi de greşeli ireparabile.

Procesiune cu icoana Maicii Domnului la Mănăstirea Sihăstria - 21 aprilie 2020

Nu există justificări filosofice sau răspunsuri uşoare care să explice problema suferinţei. Suferinţa este o taină.

Moartea reprezintă momentul şi calea prin care, oricât de despărţiţi am fi fost, oricât de nedesăvârşită ar fi fost unirea sau armonia noastră cu Dumnezeu, ne înfăţişăm înaintea feţei Domnului nostru, Mântuitorului lumii. Nu a spus El, şi nu o dată: „Nu am venit să judec lumea, ci să o mântuiesc”? (Ioan 12, 47) Vom sta înaintea Lui, a Celui Care este însăşi Mântuirea!

Praznicele bisericeşti ne pun întru cunoştinţă cu privire la purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii, ne învaţă să Îl iubim pe Dumnezeu şi să Îi mulţumim şi totdeauna să avem în vedere viaţa viitoare, care nu va avea sfârşit, şi să ne pregătim de ea.

Şi am înţeles atunci că nu el mi-a spus „Hristos a înviat!”, că a fost îngerul Domnului.

Renunţarea de sine devine parte a ritmului vieţii noastre, lucrul de care avem nevoie cei mai mulţi dintre noi. Postul face posibilă sărbătorirea, savurarea unei mese într-adevăr bune ca semn de bucurie. Când ai postit cu stricteţe de-a lungul Postului Mare, poţi cu adevărat sărbători la Paşti, atunci când mănânci „viţelul îngrăşat”.