Amintiţi-vă că aveţi în Ceruri o Maică, pe Împărăteasa Cerurilor, care vă vede, vă aude şi ştie toate mişcările sufletului vostru.

Ce laudă putem aduce după vrednicie cu buzele noastre slabe şi păcătoase celei mai cinstite decât toate făpturile, mai mărită decât îngerii şi arhanghelii, Preabinecuvântatei Fecioarei Maria, care s-a învrednicit a fi Maica Dumnezeului Celui Preaînalt și Ocrotitoarea neamului creştinesc?

După ce şi-a înălţat sufletul său pe aripile rugăciunilor fierbinţi şi a postului adevărat, rugându-se mai aprins decât soţia sa, i s-a arătat şi lui acolo în pustietatea aceea Arhanghelul Gavriil.

Atunci când primiţi mângâieri duhovniceşti, mulţumiţi lui Dumnezeu şi nu vă necăjiţi când acestea vă sunt luate şi când întunericul ia în stăpânire sufletele voastre.

Mergând într-un loc tăinuit, Sfânta Ana s-a rugat lui Dumnezeu cu tânguire şi cu lacrimi fierbinţi, rostind următoarele:

Nu zice nimeni că nu trebuie să ocupăm, creştini fiind, locuri de frunte în societate, în cultură sau chiar în conducerea oamenilor, dar lucrul de căpetenie pentru noi este să-I slujim lui Dumnezeu şi să ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El să fim. 

Dreptul rugându-se dumnezeieştii bunăvoinţe, primeşte ceea ce râvnea cu dor. „Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe ei”. Pentru aceea şi pe el l-a auzit degrabă Atotmilostivul Domn, ca prin sămânţa lui să se împlinească taina cea ascunsă şi hotărâtă mai înainte de veacuri. Pentru aceea şi un înger al Domnului, fiind trimis către Ioachim, zice lui că: „​A auzit Domnul rugăciunea ta şi va zămisli Ana, femeia ta, şi în toată lumea se va vesti sămânţa ta”.

Maica Domnului este răspunsul lui Dumnezeu dat pă­rinţilor ei, la stăruitoarele lor rugăciuni. În același timp, Maica Domnului este tot ceea ce au putut oamenii să dea mai bun Creatorului lor; în Maica Domnului, vasul sfinţeniei, s-a realizat acea „logodire” a celor două firi – dumnezeiască şi omenească –, în persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat.

Unde e cădere – fie şi numai cu gândul –, acolo a lucrat întâi mândria.

Dacă doar ne ostenim şi ne gândim să primim răsplată pentru osteneli, dar năravul nu ni-l schimbăm, ci facem altele mai rele – ajungem la iuţime şi la altele –, atunci ostenelile nu ne vor aduce niciun folos.