Ceea ce este uimitor e faptul că aceste ouă, pe care episcopul sau preotul le binecuvântează în noaptea de Paşti, rămân nealterate o mare perioadă de timp, uneori chiar până în anul următor, aşa cum am constatat noi aici la mănăstire. 

Trebuia să se împlinească prorocia lui Isaia: „Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi”.

La porţile iadului, când a venit Mântuitorul şi au strigat că vine Împăratul slavei, zice că diavolul a început să vorbească cu cei mai mari ai lui: „Taci, că-i om, pentru că în Grădina Ghetsimani se temea de moarte. Dacă ar fi fost Dumnezeu, nu s-ar fi temut de moarte”.

După cum a binevestit pacea celor de pe pământ, slobozenie celor robi și vedere celor orbi, şi celor care au crezut a devenit pricina mântuirii veşnice, iar celor care n-au crezut, mustrare a necredinţei, tot astfel şi celor din iad.

Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf la Catedrala mitroplitană din Iași

Nu e un fapt istoric petrecut acum două mii de ani, ci un eveniment care se repetă de-a pururi şi în fiecare ceas.

Întăreşte-ne, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt să avem cuvânt, să avem îndrăzneală, să avem curaj, să ne ducem crucea cu credinţă, să mergem pe urmele paşilor Tăi! Alungă de la noi frica, uitarea, lenea, îndoiala, egoismul şi duhul iubirii de cele pământeşti, ca să putem urca uşori pe Golgota mântuirii!

În Ortodoxie, numai prin suferință scapi de suferință. Deci nu se poate salva lumea decât cu jertfă.

Să fim gata să ne spălăm picioarele unii altora, adică să ne curăţim. De obicei, noi avem o tendinţă de denigrare, de a scoate în evidenţă nişte neputinţe, nişte răutăţi, nişte insuficienţe.