Constatările dumneavoastră sunt corecte. „Duhul răutăţii din văzduhuri a stăpânit trupul şi cugetul meu şi m-a adus la epuizare, ca să mă ducă la pierzare”. Da, scopul lui este să omoare sufletul şi trupul. Dar cine v-a poruncit să mergeţi de una singură la luptă?

Toţi cei ce ard de dorinţa vieţii ştiu că, de când lumea şi pământul, neputinţa lor omenească nu va putea să stea împotriva duhului răutăţii şi a celui ce dintru început a fost ucigaş de oameni. Numai puterea lui Dumnezeu îl leagă pe vrăjmaş. Şi numai în Biserica lui Dumnezeu, cu Sfintele ei Taine, cu experienţa ei duhovnicească de peste 2000 de ani şi cu puterea Duhului Sfânt Care se odihneşte peste ea, omul nu este singur şi poate, cu această putere dumnezeiască, să se împotrivească iadului însuşi.

Dar dumneavoastră, draga mea K., nici acum nu aţi înţeles aceasta şi încercaţi să vă rezolvaţi problemele de una singură, însă mândria vă va conduce în mrejele lipicioase ale vrăjmaşului. Ceea ce-mi scrieţi dumneavoastră nu prezintă nicio noutate. Sfinţii Părinţi şi învăţătorii Bisericii ne-au lăsat scrieri despre experienţa reală a luptei lor cu acea putere care s-a apropiat de dumneavoastră, încercând să vă înşele. Însă ei s-au luptat fiind în Biserică, fiind cu Dumnezeu. […]

Draga mea, în timpurile noastre nicicum nu este bine să te apuci de nevoinţă, şi încă după capul tău. Mândria întunecă în aşa măsură mintea şi simţurile, încât toată nevoinţa noastră nu aduce altceva decât pagubă.

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, pp. 59-60)