A dobândi rugăciunea Numelui lui Iisus înseamnă să dobândești veșnicia.

Dacă Îl recunoaştem ca măsură a tuturor lucrurilor, trebuie să admitem şi că toate cele afirmate despre umanitatea lui Hristos-omul reprezintă plinătatea posibilităţilor naturii umane, în general. 

Când vrei să vezi cu ochii sufletului tău pe Dumnezeu, când vrei ca Dumnezeu cel adevărat să devină vederea ta, atunci nu există alt mod decât să te rogi cu bucurie.

Omul bucuros, în fața nenorocirii, are înlăuntrul lui un imbold, o forță motrice, bucuria. Pentru că bucuria este cea mai mare putere. Are un imbold care îl face să mulțumească lui Dumnezeu, îl face să fie bucuros și să simtă o bucurie reală pentru nenorociri, pentru că vede degetul lui Dumnezeu, vede rezultatul.

Vrem să simțim că Dumnezeu nu este un Dumnezeu oarecare, ci este chiar Dumnezeul meu, este Domnul meu, Tatăl meu, Mirele meu. El este ochii mei, mâinile mele, este „mântuirea mea”. Este Cel ce S-a pogorât pentru mine, Cel ce este în sufletul meu, în picioarele mele, în mâinile mele, în ochii mei orbi și înlăcrimați.

Duminică, 5 aprilie 2020, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost dusă în mai multe orașe și localități din Moldova.

Credincioșii, preoții, călugării și călugărițele, dar mai ales pacienții și cadrele medicale din județele Iași, Neamț și Botoșani, au primit astăzi un semn de încurajare în contextul crizei coronavirusului. Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, au trecut prin orașele Iași, Roman, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Pașcani, Botoșani și Hârlău. Deplasarea s-a făcut fără închinarea credincioșilor la sfintele moaște, fără participare colectivă, fără slujbe oficiate, respectându-se măsurile luate de autorități pentru combaterea epidemiei.

Vă prezentăm programul slujbelor transmise live în cea de-a șasea săptămână a Postului Mare:

Pocăința nu înseamnă doar să înțelegi greșeala din trecut, ci și să începi procesul de schimbare.

Catastrofele şi cataclismele ne descoperă relativitatea vieţii şi a bunurilor pământeşti, ne trezesc conştiinţele adormite sau pervertite, ne aduc aminte de Dumnezeu şi ne îngrozesc de dezordinea care ar domni în lume dacă s-ar călca legile lui eterne.