Mărturisindu-mi păcatele, aveam senzaţia că arunc afară toată otrava, toţi şerpii veninoşi cuibăriţi din co­pilărie în sufletul meu. La urmă l-am scos şi pe balaurul cel mare: aşa numeam eu păcatul meu cel mai greu. În tot timpul spovedaniei plângeam în hohote. Înge­nuncheat şi încovoiat sub epitrahil, mi se părea că mă aflu, ca şi fiul risipitor, la picioarele Tatălui Ceresc, întors dintre porci, plin de ruşine şi de zdrenţe.

Toate patimile acţionează în inima omului într-un mod tainic, în locul acţiunii spirituale fireşti a sufletului, acţiune hărăzită de Dumnezeiasca Pronie la zidirea omului.

Unde să meargă omul bolnav sufleteşte, dacă nu în Biserică? Este ultimul lui adăpost. În orice altă parte este respins; nimeni nu are nevoie de el. Însă aici nădăjduieşte că Dumnezeu are nevoie de toţi; că are nevoie şi de el. Vine şi caută aici milostivire, o aşteaptă. Astfel de oameni pot să afle în Biserică un oarecare echilibru şi să se nevoiască cu mult folos.

Un lucru asemănător se întâmplă şi în ceea ce priveşte Taina Pocăinţei. Bolnavul se lasă pe mâna medicului, a chirurgului, urcă pe masa de operaţie, conştient fiind că o singură tremurătură a mâinii poate să-l coste viaţa.

Domnul Hristos este binevoitor faţă de toţi oamenii, faţă de toţi păcătoşii care nu vor să rămână păcătoşi, faţă de toţi păcătoşii care îşi schimbă viaţa prin darul lui Dumnezeu şi devin sfinţi prin puterea lui Dumnezeu.

Sfânta Maria Magdalena are un loc aparte între mironosițe și ucenițe. Ea a așteptat să treacă ziua sâmbetei și, când s-a luminat de ziuă Duminică, s-a pornit la mormântul lui Iisus împreună cu celelalte femei mironosițe. „Iar în prima zi de după sâmbătă, foarte de dimineață, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră (Luca 24, 1).

Noi nu avem puterea să ne depăşim pe noi înşine, oricât am fi de luători aminte la viaţa noastră, şi oricât am şti lucrurile acestea nu ne putem realiza noi pe noi înşine, ci avem trebuinţă de ajutorul lui Dumnezeu.

Pe Maica Domnului Mântuitorul întotdeauna o ascultă. Noi, dac-om ferici-o pe dânsa şi ne-om ruga la dânsa, apoi ea are grijă să se roage pentru noi la Fiul său, că Fiul său o ascultă pe dânsa.

Sfinţii Enoh şi Ilie vor avea mare putere să străbată tot pământul cu fel de fel de minuni. Au să facă minuni mari şi semne în Ierusalim ca să întoarcă pe evrei, căci ei nu se întorc până nu vine Ilie şi Enoh.

Şi a făcut Ilie ca, prin foamete, întreg poporul să postească, ca să îndrepte răutatea oamenilor, pricinuită de desfătare şi de viaţă desfrânată.