Catedrala Mitropolitană din Iași: prima duminică alături de credincioși, după încetarea stării de urgență

Natura lucrurilor dumnezeieşti este astfel încât trebuie mai întâi să le iubim şi apoi să le înţelegem, altfel cunoaşterea lor este inaccesibilă.

Trebuie şi efortul omului, şi ajutorul lui Dumnezeu, fără Dumnezeu nu putem ajunge la rugăciune. Dar, dacă cauţi cât de cât să reiei această legătură, Dumnezeu îţi ajută.

Creştinismul nu-l putem înţelege teoretic, ci numai dacă trăim poruncile.

Independent de modul de asceză specific monahilor, învăţătura creştină prevede pentru toţi creştinii unele nevoinţe ascetice.

Vă îndemn să nu încetăm rugăciunea pentru cei atinși de noua epidemie și pentru tot personalul medical, atât de jertfelnic în aceste vremuri. Să ne rugăm și pentru cei care, neînțelegând rostul și importanța credinţei în puterea tămăduitoare a Sfintei Împărtăşanii, a Sfintelor Icoane şi a Sfintelor Moaşte, se împotrivesc cererilor noastre firești.

Bună şi necesară este rugăciunea individuală făcută acasă, dar mai bună şi mai puternică este rugăciunea în comunitate, în biserică.

Luând aminte la modelul Maicii Domnului, să stăruim şi noi cu osârdie pe calea vieţii presărate cu virtuţi şi să dobândim sfârşit bun şi cu pace, prin dispreţul faţă de păcat.

Această credinţă vie în existenţa după moarte a vieţii veşnice şi fericite a însufleţit mulţimea nenumărată a mucenicilor în primele veacuri ale creştinismului şi a făcut ca moartea să fie pentru ei cel mai îmbucurător fapt, în ciuda chinurilor lor cumplite.

Credinciosul simte astăzi nevoia de a se ruga poate chiar mai mult decât în trecut, pentru că prin rugăciune se salvează de singurătatea atât de greu de suportat.