Din această întâmplare am înţeles cât de aproape este Domnul de omul păcătos şi cât de repede ascultă rugăciunea sa.

Prin răzbunare, aşa se depărtează Duhul Sfânt de noi. Şi vom pierde. Dar dacă îi spun gândului: «Am să-l ocărăsc mâine», vei scăpa; dar dacă îi zici azi…, fără să vrei ai pierdut. Gata, ai picat; adică Duhul Sfânt ne lasă în părăsire.

Cel mai mult câştigă cei care fac ascultarea ca pentru Dumnezeu şi ascultă de oricine din obşte; trebuie să fii rotund cu toţi, pentru că atunci ai pace cu toţi; să nu faci deosebire.

Când vede diavolul că vrea cineva să-şi cureţe inima, el caută să-l tulbure prin vedenii.

Doamne, ce să fac? Pot rezista în viaţa monahală – că şi aici sunt duhuri rele, multe, sălbatice şi te tulbură îngrozitor – sau să mă căsătoresc, să fiu un bun creştin şi copiii care mi i-ai binecuvântat Tu să-i cresc în frica lui Dumnezeu?

Niciodată să nu zici că „voi face mâine”, fiindcă secunda pe care o trăim, aceea-i a noastră.

Dacă reuşeşte ispititorul să bage în sufletul fiecăruia dintre noi egoismul, de-acuma se dă la o parte, căci toate cele rele le faci tu singur.

„Întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu jelanie.”

Prin lucrarea lui Dumnezeu, o balenă l-a înghiţit pe Iona, nu pentru a-l ucide, ci pentru ca lui Iona să i se ofere un prilej de a învăţa.

Omul păcătuiește înaintea lui Dumnezeu ca o ființă unică psihosomatică, adică compusă din suflet și trup. De aceea și pocăința este îndoită: plâns, întristare, smerenie, căință, zdrobire pentru suflet și post, rea-pătimire, luptă, nevoință sau și milostenie pentru trup.