Să luăm aminte că lumea nu se conduce prin forţa materiei brute, nici prin forţa destinului orb sau a întâmplării fatale, ci prin forţa morală divină a providenţei, care lucrează astfel, ca să împace autoritatea cu libertatea, iubirea cu legea şi bunătatea cu dreptatea.

Nu trebuie să ne îngrijim prea mult de lucrurile materiale, ci să avem mereu gândul la ce zidim pentru viața veșnică.

Căci numele lui Iisus Hristos este puternic, în prezenţa lui toate neplăcerile se domolesc şi dracii dispar. 

Dacă boală mi-a venit, slavă Ţie, Doamne! Dacă boala s-a înteţit, slavă Ţie, Doamne! Dacă nu mai poate fi tămăduită, slavă Ţie, Doamne!

O asemănare cu ideea de jertfă este lumânarea: un fitil ca să lumineze trebuie să ardă. Condiția ca să luminezi este să te jertfești. Asta este explicația lumânării sau a candelei. Și dacă nu știm să jertfim, stăm pe loc.

Bâjbâim în întuneric și rămânem în el, citind scrieri teologice sau vieți de sfinți. Acestea, dacă nu sunt urmate de propria noastră schimbare, de propria noastră luminare, nu pot să capete putere și stabilitate, de aceea și sunt uitate. Cum citim istoria și uităm faptele, același lucru se întâmplă și cu acest studiu, trece prin afara noastră. Cu toate acestea schimbări au loc în fiecare zi, fiindcă viața noastră deja este în lumină și trebuie să-L preamărim pe Dumnezeu pentru acest fapt.

Schimbarea Lui la faţă se realizează în orice suflet care are inima ca un „munte înalt”, inima curăţită de patimi fiind ca un munte înalt în care apare Domnul Hristos altfel decât L-au văzut cei care n-au avut inima curăţită de patimi.

„Aici nu intră nimeni din cei care petrec în trândăvie! Îar dacă vrea să intre acela pe care l-ai adus, atunci meargă să se nevoiască şi nicidecum să nu cugete la lumea cea deşartă!”

„Deșartă este mântuirea omului” zice psalmistul, adică toată strădania omului este zadarnică fără ajutorul lui Dumnezeu.

Cine socoate că nu este păcătos, acela nu are nici pocăinţă şi nu ştim unde este mântuirea lui.