Tocmai când fratele s-a apropiat de casa prietenului său, acesta a deschis larg ușa, a alergat la el și l-a îmbrățișat pe fratele ofensat, făcând pace cu el.

Dreptatea dumnezeiască le rânduiește pe toate în chip drept și le păstrează pe toate neamestecate şi neconfundate cu altele, dăruind fiecăreia dintre toate existențele cele cuvenite după vrednicia ce a dat-o fiecăreia dintre ele.

Nu poate mintea noastră să ajungă până la imitarea și vederea (contemplarea) nematerială a ierarhiilor cerești, dacă nu se folosește de călăuzirea materială potrivită ei.

Dumnezeu nu numai că e supraplin de înțelepciune şi „înțelegerea Lui nu are hotar” (Psalmul 146, 5), ci e așezat mai presus şi de toată rațiunea, mintea şi înțelepciunea.

Toți căutăm dragoste veșnică și neschimbătoare, pace fără de sfârșit, și cine poate da toate acestea? Nu ni le poate da nici mama, nici tatăl, nici fratele, nici sora. Toți aceștia ne pot părăsi, disprețui și lepăda.

Avem pace atunci când suntem cu Domnul și cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, căci ea ne ajută întotdeauna când o chemăm.

Sfântul Părintele nostru Simeon spune: Cel înţelept este aşa încât nimic de pe pământ nu l-ar putea urni. Orice s-ar întâmpla, el este smerit în cugetare, şi aceasta este desăvârşire, virtute dumnezeiască.

Atunci când avem nevoie, Maica Domnului ne răspunde îndată la rugăciune, iar când nu este neapărată trebuință, ne lasă ca să dobândim puțină bărbăție. 

Maica Domnului, pentru mine, este Stăpâna mea, nădejdea mea (avem nădejde mai multă când ştim că se roagă şi Maica Domnului pentru noi), acoperământul meu (adică ocrotitoare, asta înseamnă), mângâierea mea şi bucuria mea.

„Toate aceste nenorociri au fost alungate de la tine prin Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru scurta ta rugăciune zilnică. Continuă dar să te rogi mai departe și nu lasă această rugăciune ce se face spre slava Împărătesei Cerului, atâta timp cât încă nu ești părăsit de Ea.”