Dacă întrebați ce este cultura, aș putea spune într-un cuvânt: armonie! Dacă m-ar întreba cineva ce este Scriptura, aș răspunde „Armonie, domnule!”. Adică să fiu mereu în situația să păstrez pacea, pentru că raportul dintre dreptate și pace este de la doi la opt. Deci, faci dreptate și câștigi doi, dar pierzi opt. Faci pace, câștigi opt, dar pierzi doi. Deci, pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea. Numai atunci poți să faci armonie. Deci, tu trebuie să fii un erou al armoniei, un erou al păcii, cu orice chip. În felul acesta poți avea dezvoltat discernământul de a putea înțelege inima cuiva. Orice om care are o pace sufletească are o valoare nemaipomenită în sufletul lui și o armonie în unitatea în care trăiește el.

– Cum ajungem în zilele noastre, în aglome­rările urbane, la pacea aceasta mult dorită?

– Da, lucrurile acestea sunt foarte importante. Păi, pacea înseamnă să renunți la părerile tale, să renunți la gusturile tale, la chemările tale păcătoase, sau să renunți la a face un război gratuit, cum zice cineva: „Mi-a zis, i-am zis și am să-i zic!”.

– Deci nu e o simplă liniștire interioară?

– Domnule, nu rațional trebuie să se întrebe, nici rațional să se răspundă. Pacea aceasta vine fără explicații. Simțul bucuriei nemaipomenite, ca și în iubire. De ce? Pentru că, practic, nu ai nimic cu nimeni. Inima mea e liberă despre alții, ca să-I fac loc Mântuitorului Hristos să o ocupe. Pacea a venit la voi, adică a venit Hristos în inima voastră, pentru că nu dușmăniți pe nimeni. Ne punem idealul cel mai înalt: iubirea de vrăjmași, mântuirea. Nu e utopie, pentru că spune Mântuitorul Hristos: „E posibil lucrul acesta!”. S-a încercat cu adevărat să se iubească vrăjmașul? Sau știm numai din Scriptură că trebuie să iubim, însă ne urâm răzbit? Să se plece cu adevărat la iubire. La nivelul zilei, sau al vieții întregi, n-ai să reușești să ajungi la o mare iubire. Dar te ajută harul lui Dumnezeu și tu ai să mori iubind pe vrăjmași, sau cel puțin să nu-i urăști. Deja ești într-o poziție de salvare. Ca să fii erou trebuie să te jertfești continuu. Ce mă interesează că se supără celălalt? Să nu Se supere Hristos!

Oriunde trebuie să fii cu Hristos, fără agitație, cu o foarte mare liniștire sufletească. Mă bucură, sunt fericit că sunt creștin și ți-aș dori și ție să fii. Pentru că ei văd la tine pacea ta. Apoi, pe ei îi vor consuma plăcerile și se vor simți obosiți. Văzându-te pe tine că ești liniștit, te întreabă: „Domnule, de ce ai tu pacea asta?”. „Pentru că vreau să trăiască Hristos în inima mea continuu!” Adică nu am dușmani în inima mea. Hristos nu intră într-o inimă ocupată de vrăjmășie. Și, pentru faptul că urâm, unde-i eroismul? Păi ce, te duci la război să te predai dușmanului? Dușmanul te omoară!

Luptă de pe poziția ta creștină, dar fără dușmănie! Însă este voie să vă apărați. Să nu se speculeze poziția noastră creștină ca pe o slăbiciune. Căci dacă am ști când vine furul – cum spune Mântuitorul – nu l-am lăsa să spargă casa. Noi ne opunem, nu doar întinzi mâinile... „Nu intra!”, ci te lupți cu el. Și poate să cadă el. Deci îți aperi valorile.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a II-a, volumul III, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 126-128)