„Dumnezeu este cea mai mare minune”
Fiul lui Dumnezeu este Iisus Hristos, care S-a făcut om, a venit în lume, a propovăduit Învățătura Sa dumnezeiască și a făcut minuni dumnezeiești (acestea merg întotdeauna împreună, minunea și învățătura se completează reciproc), pe de o parte ca să facă bine oamenilor, iar pe de altă parte ca să demonstreze dumnezeirea Lui.
Astfel, ca Dumnezeu, Hristos face minuni mereu și, firește, când spunem „Dumnezeu”, înțelegem întotdeauna pe cele Trei Persoane împreună, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, lucrând neîmpărțit, nedespărțit și de o Ființă în dumnezeire. Astfel, pentru că minunea este rezultatul lucrării dumnezeirii Întreite, prin urmare, sunt minuni și toate evenimentele supranaturale, consemnate de Noul Testament despre Persoana teandrică a lui Hristos.
De la zămislirea minunată în pântecele Fecioarei Maria, până la Învierea și Înălțarea Sa la Ceruri, toate sunt evenimente supranaturale. De la Bunavestire și Naștere, minunile pe care le-a făcut în timpul vieții publice pe pământ asupra naturii și a oamenilor și, înainte de toate, Învierea, care a pecetluit dumnezeirea Lui, toate sunt evenimente dumnezeiești, desigur naturale pentru Hristos Dumnezeu, dar supranaturale pentru noi. Minunea constă în firea dumnezeirii. Dumnezeu este cea mai mare minune.
(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumenița, 2007, p. 99)