Câtă vreme trăiesc părinții tăi, tatăl tău și mama ta, spune-le numele sfânt cu sfințenie. Caută-i cu dragoste, îngrijește-i cu evlavie, ascultă-i cu respect până la moarte și nu disprețui nici fața lor bătrână, nici cuvintele lor poate slabe, nici trecutul lor poate modest.

Să spui așa: „Slavă veșnică Ție, Doamne și Mântuitorul nostru! Tu ești comoara mea cea mai scumpă! Sufletul meu este plin de fericire ori de câte ori pot îngenunchea recunoscător și Îți pot strânge cu dragoste picioarele Tale la inima mea”.

Ceea ce nu ai face pentru niciun preț din lume ești în stare să faci, fără să aștepți nimic în schimb, când ai o adevărată iubire.

„Frate, pentru marele dar ce ţi-l dă Dumnezeu, Cel atât vătămat de păcatele tale, ca să te unească cu Sine, fă şi tu aceasta ‒ a te socoti mai nevrednic şi mai rău decât toţi. Deseori mulţumeşte-I şi socoate-te îndatorat celor ce-ţi dau prilej a te smeri. Adică celor ce te-au defăimat ori te defaimă totdeauna. Chiar dacă suferi în silă defăimările, sileşte-te, cât poţi, a nu arăta nici un semn de nemulţumire.”

Desăvârșirea și iubirea de vrăjmași nu sunt nici măcar sfaturi evanghelice; sunt porunci. Prin urmare, cu împlinirea sau neîmplinirea lor stăm sau cădem din creștinism.

Dacă nu puteți înțelege Împărăția lui Dumnezeu, cel puțin primiți-o ca un copil, în care nu se întâmplă nicio răvășire dialectică.

Prejudecățile nu sunt judecăți. Judecățile cer un efort, o verificare; prejudecățile nu cer nimic. De aceea stau mai la îndemână și câștigă pe mai mulți.

Rugăciunea este o convorbire directă și care, până la urmă, duce la comuniune. Dacă rugăciunea nu are o finalitate și nu se topește în această comuniune, nu este o rugăciune adevărată, ci e mai mult o convenție.

Răbdarea este o virtute, una dintre cele mai mari ale creștinătății. Mântuitorul Hristos ne îndeamnă: „Când vă rugați, nu spuneți multe!”.

Soţii trebuie să aibă încredere deplină unul în altul (schimbul de inele), de asemenea, soţul să nu uite de soţie, iar soţia de soţ (numele lor gravate pe inele). De acum înainte, el şi ea, aşa cum au făcut în Biserică când şi-au schimbat inelele, trebuie să-şi împartă reciproc sentimentele şi gândurile.