Ține minte că dacă omul nu spune tot părintelui duhovnicesc, atunci drumul îi este strâmb, iar când spune tot, mer­ge drept în Împărăția Cerurilor.

Este nevoie de timp, răbdare și trebuie să te rabzi pe tine. Firea noastră păcătoasă nu poate împlini dintr-o dată Legea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu.

Ce loc este mai potrivit și mai de folos pentru suflet decât Biserica lui Dumnezeu, unde vorbim în rugăciune cu Domnul?

Sfântul care știe că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se știe despre el că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se facă sfânt, nu va fi sfânt niciodată.

Iată că nu ni le-a dat, pentru că El știa că ceea ce cerusem noi nu ne-ar fi fost de folos. Ba dimpotrivă. Poate că ne-ar fi dus la greșeli și la suferințe, de care Dumnezeu ne-a scăpat.

Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ți l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii și tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău.

Patimile cultivate ani de-a rândul trebuie scoase prin lacrimi și nevoințe, printr-un efort susținut, conștient și serios, altfel vindecarea omului și viața lui religioasă nu sunt decât niște iluzii, iar suferința (boala, neliniștea) omului va rămâne pe mai departe netratată.

Cruce, cruce, semn preasfânt,
Noi cu tine ne-nchinăm
Ca de relele ce sunt
Noi prin Tine să scăpăm!

Cel ce se obișnuiește să nu dea toată atenția poruncii Domnului îndată ce o aude și așteaptă să i se spună a doua oară, să i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptivă a inimii.

Fiecare Spovedanie ar trebui să-l facă pe credincios conștient și de bunătățile lui interioare, care cu cât sunt oferite mai mult și mai dezinteresat altora, cu atât devin mai strălucitoare, deși nu trebuie să se mândrească cineva pentru asta.