Un dor tainic de liniște, de singurătate, de plângere și de nevoință sfântă mă cuprinde! 

Mare este folosul postului unit cu rugăciunea curată și cu milostenia la săraci și bolnavi!

Să fie blânzi, smeriți, răbdători, tăcuți și să se roage neîncetat, rostind Rugăciunea lui Iisus și orice alte rugăciuni scurte.

Iată tragicul situației. Orbul căpăta vederea, iar fariseilor li se întunecau ochii de mânie asupra lui și a lui Iisus. Un duh rău îi ținea de inimă ca să nu recunoască pe Iisus și să se lumineze și ochii sufletelor.

Pământean fiind și a te hotărî să mărturisești pe Dumnezeu cu orice preț și luare în derâdere e o și mai mare bucurie, care te poate duce până la deschiderea ochiului credinței că ți se descoperă Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

La ochii sufletului fiind orbit, la Tine Hristoase vin, ca și orbul cel din naștere cu pocăință strigând către Tine: „Tu, celor din întuneric ești Lumina cea prealuminoasă!”.

Nu poți fi cu adevărat afectuos față de semenul tău dacă nu iubești în general toată creația. Dragostea adevărată nu are legătură cu animalitatea. Ea nu înseamnă cucerire, posedarea celuilalt, ci o permanentă căutare.

Mulți trăiesc întreaga viață închiși într-o temniță zidită de ei înșiși și mor fără să găsească ocazia de a se salva și de a se liniști, fără să întâlnească vreun eliberator.

Acest adevăr are un aspect interior și subiectiv, dar și unul exterior și obiectiv, care se confirmă în relațiile noastre cu lumea reală.

În zilele de 12 şi 13 iunie 2021, ȋn Arhiepiscopia Iaşilor se aniversează 380 de ani de la aducerea moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva de la Constantinopol la Iaşi. Sfintele odoare au reprezentat un dar al Patriarhiei Ecumenice pentru domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, fiind aşezate cu multă cinste în frumoasa biserică, atunci zidită, a Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”.