Biblia este singura tradiție religioasă a umanității care vorbește despre o creație ex nihilo
Dacă Dumnezeu a creat lumea, pe Dumnezeu cine L-a creat? De unde provine El?
Cred că Biblia este singura tradiție religioasă a umanității care vorbește despre o creație ex nihilo. În metafizica hindusă orientală, nu există diferență esențială între absolutul divin și manifestarea lumii pe care o vedem. Deci, în cele din urmă, Dumnezeu și universul în întregime sunt identici, în timp ce noi afirmăm că lumea a fost creată. Dumnezeu, evident, nu este creat. El este Creatorul. El nu este în timp, pe când lumea și timpul au început deodată. Înaintea creării universului nu exista timp. Aceasta este o problemă foarte importantă, întrucât creația ieșită din neant este chemată să participe la Dumnezeu. Aceasta este vocația omului de a fi el însuși total unit cu Dumnezeu și prin El restul creației. Omul are o responsabilitate față de creație, fapt arătat de Sfântul Pavel în Epistola către Romani, când spune că toată creația este în durerile facerii, așteptând eliberarea sa prin oameni. Și acesta este un întreg domeniu care se deschide în fața noastră și care a fost vreme îndelungată neglijat în teologie, mai cu seamă de teologia occidentală, care opune chiar spiritul materiei. Există o întreagă problemă a transfigurării materiei și aceasta este îndatorirea omului. Și numai în această perspectivă putem să depășim falsa opoziție: materialism-spiritualism.
În viziunea Sfântului Grigorie Palama, noi trebuie să vorbim de un materialism spiritual sau de un trup spiritual (soma pnevmatikon) în care este depășit orice dualism al filosofiei grecești și în care actualmente putem spune că mai trăim încă. Și de aceea, de exemplu, noi vorbim de învierea trupurilor și nu de o ieșire a sufletului din trup, pentru veșnicie; nu respingem aspectele materiale ale vieții. (Părintele Symeon de la Essex)
(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 146-147)