O iubim, pentru că simțim poate în ea un mod special de a-L vedea pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel adresat lui Pavel: „Puterea Mea se arată în slăbiciune” (II Corinteni 12, 9). O putem vedea pe această plăpândă fecioară a Israelului, pe această fată firavă, biruind păcatul în ea însăși, biruind iadul, biruind totul prin puterea lui Dumnezeu care este în ea.

De aceea, în momente precum persecuțiile, când cu adevărat puterea lui Dumnezeu nu se arată în nimic altceva decât în slăbiciune, Sfânta Fecioară se înfățișează ochilor noștri într-un mod atât de miraculos, atât de puternic. Dacă ea a putut birui lumea și iadul, înseamnă că avem în ea o cetate întărită, pe cineva care poate mijloci și mântui, și reținem faptul că în ea nu există niciun dezacord față de voința lui Dumnezeu, că ea este în perfectă armonie cu El prin formula de rugăciune pe care o folosim numai pentru Dumnezeu și pentru ea: Mântuiește-ne pe noi!. Nu îi spunem: „Roagă-te pentru noi”.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, traducere de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, 2006, p. 146)