Dacă L-ai vedea, bucuria ta ar fi atât de mare, că ai vrea să-I spui: „Doamne, mă topesc de harul Tău!”.

Dacă în seara de 5 decembrie copiii de la Grădiniţa „Varlaam Mitropolitul” din Iaşi şi-au găsit ghetuţele pline de jucării şi bunătăţi, în ziua Sfântului Nicolae aceştia au primit în sufletele lor bucuria de a dărui semenilor. Astfel, în cadrul Proiectului „Cutia cu papucei pentru Ei”, aceştia au oferit 61 de perechi de încălţăminte copiilor din satul Runcu, comuna Ţibana, judeţul Iaşi, eveniment desfăşurat cu ocazia Zilelor Colegiului „Sfântul Nicolae” din Iaşi.

Te-a ocărât cel de lângă tine? Să taci! Şi, dacă poţi, vorbeşte-i cu bunătate. În acest fel, ai propovăduit şi tu cuvântul. Ai învăţat pe alţii îngăduinţa, blândeţea.

În perioada 3-7 decembrie au avut loc la Iași Zilele Colegiului „Sfântul Nicolae”. Evenimentul reunește activități cu caracter cultural, filantropic și liturgic, având în centru sărbătorirea ocrotitorului instituției, Sfântul Ierarh Nicolae.

Cei care-i iartă pe vrăjmaşii lor prezintă o îmbunătăţire a sănătăţii psihice şi somatice, în timp ce oamenii care păstrează «vie» amintirea răului care li s-a făcut sunt în primejdie ca de-a lungul timpului să sufere de angoasă puternică, depresie, psihoză, migrene, hipertensiune şi probleme cardiace.

Spune Sfântul Paisie: „Dacă ați ști cât de mult influențează starea omului lucrul de mână pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. (...) Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu mintea voastră celor materiale. În felul acesta omul devine închinător la idoli. Pe cât puteți, nu vă dăruiți inima treburilor; să dați numai mâinile și mintea. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare. Când inima este la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică. Un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneți inima în valoare! Să n-o risipiți!”.

Nici chiar în cele mai grele încercări nu trebuie să se bucure vrăjmaşul de neliniştea şi deznădejdea noastră; pacea se coboară în adâncimea smereniei, iar noi vedem exact neputinţa noastră, pe care o aducem înaintea lui Dumnezeu şi dobândim liniştea.

Doi oameni au patima mâniei; unul se poate tămădui prin isihie, celălalt prin ascultare. Din această pricină, același sfat, aplicat aceleiași patimi, poate fi leac unuia și otravă altuia.

Oare nu râvnim noi viaţa cea veşnică? Avem pentru aceasta doar un singur mijloc: curăţirea conştiinţei noastre prin Taina Spovedaniei şi apropierea către împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

Așa cum în urma celor lipsiţi de Duhul Sfânt nu rămâne decât ruină, pustiu arzător, răutate, ură, sălbăticie, tot astfel în urma celor plini de darul Duhului Sfânt totul înverzeşte, înfloreşte şi învie. Fiarele se îmblânzesc ca mieii, cerul sloboade ploaie, pământul odrăsleşte tot felul de roade, iar omul se hrăneşte „cu lapte şi cu miere”.