În tot timpul anului, mitropolitul Iosif ajuta elevi şi studenţi de toate vârstele, fără alegere. Le dădea hrană, le plătea taxele şcolare, le dădea bani de cheltuială, susţinea studenţi din salariul său în ţară şi peste hotare. Sala de mese de lângă bucătăria mitropolitului era adevărată cantină de şcoală. La sfârşitul anului însă, fiecare era dator să-i înfăţişeze situaţia şcolară. 

Sfântul Antonie nu ştia nici să scrie, nici să citească, însă, ştia Scriptura pe de rost, era un izvor de cunoştinţe teologice-divine. Cel care se smereşte, dăruindu-se total în mâinile lui Dumnezeu, primeşte daruri deosebite de la Dumnezeu. Acela nu poate să greşească nici un cuvânt. Dimpotrivă, spune lucruri nemaiauzite.

Rugăciunea, pentru a fi primită sau, mai bine zis, pentru a fi lucrătoare, trebuie să fie însoţită de post.

Cei ce se află în prăpăstii sau în fântâni adânci, să iasă afară la suprafaţa pământului pentru a-l vedea şi a se folosi de lumina şi de căldura lui.

Povestea de viață și de jertfă a căpitanului Murărescu a avut șansa de a supraviețui pentru că a fost scrisă, la vremea ei, de preotul ortodox român Tr. Scorobețiu, și el victimă de război, și pentru că un coleg de armată al căpitanului a ținut ca familia acestuia să afle unde își doarme somnul de veci fiul, fratele, soțul și eroul răpus pe front. Deloc întâmplător, povestea a ieșit din nou la lumină în Anul Centenarului ― 2018.

Epicentrul tainei Crucii pe care fiecare credincios este chemat să o ridice urmându-L pe Iisus se arată prin aceste lucruri văzute: Blândețe și smerenie în comportament, dragoste și jertfire de sine în relațiile sale și astfel omul se află plinind legea lui Hristos.

Dacă dobândim harul dumnezeiesc, toate sunt uşoare, fericite, şi devin binecuvântare a lui Dumnezeu. Şi este păcat să nu înţelegem această măreţie.

Umblați în lumină atâta timp cât este lumină, ca să nu se stingă pentru voi și să nu vă cuprindă întunericul. Sfântul Apostol Pavel spune: „Astăzi este timpul bineplăcut, astăzi este zi de mântuire”.

Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră!

Sfântul Ioan al Scării o numește „după calitatea ei, unire a omului cu Dumnezeu; iar după lucrarea ei, o numește susținere a lumii, împăcare cu Dumnezeu, maica lacrimilor și invers, fiica lacrimilor, răscumpărare păcatelor, punte în ispite, zid împotriva necazurilor, zdrobirea războaielor, lucrarea îngerilor...” și continuă astfel cu mulțime de caracteristici și lucrări și însușiri ale acestei atotcuprinzătoare virtuți.