Prezenți la Iași în contextul marcării Centenarului Marii Uniri, oficialități din 22 de ambasade au vizitat astăzi, 14 iunie, Ansamblul Mitropolitan din Iași. Aceștia au fost întâmpinați pe pietonalul „Stefan cel Mare” din fața Catedralei de către reprezentanți ai Arhiepiscopiei Iașilor, în frunte cu vicarul administrativ, părintele Marian Timofte, și cu marele eclesiarh al Catedralei Mitropolitane, părintele arhimandrit Dosoftei Șcheul.

Miercuri, 13 iunie 2018, s-au împlinit 377 de ani de la aducerea la Iași a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Arhiepiscopia Iașilor a marcat acest moment prin slujbe și evenimente culturale.

Miercuri, 13 iunie, de la ora 18.00, cu ocazia împlinirii a 377 de ani de la aducerea la Iași a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva, la Muzeul Mitropolitan din Iași a avut loc o nouă ediție a întâlnirilor Serile Doxologia. Seara a debutat cu vernisajul expoziției „Sfânta Parascheva de la Iași – Mărturii scrise”, în cadrul căreia este expusă, printre altele, o fotocopie a documentului care atestă donarea moaștelor Sfintei Parascheva de către Partenie I, Patriarhul Constantinopolului, Domnitorului Vasile Lupu al Moldovei.

Prin lucrarea virtuţilor ne întoarcem atenţia de la cele lumeşti spre Dumnezeu, Care este centrul în jurul Căruia gravităm şi vieţuim.

Icoana pictată, ca reprezentare spirituală, îl apropie pe credin­cios cu mintea de persoana zugrăvită pe ea. Tocmai de aceea, începând cu epoca apostolică şi până în zilele noastre, icoanele au fost cinstite de creştini. Mai mult, în decursul timpului, ele au fost pentru o bună perioadă „Biblia neştiutorilor de carte”.

Atunci când Hristos vine să umple toată casa inimii noastre, toate problemele, toate rătăcirile, toate neliniştile dispar. Şi păcatul, de asemenea, dispare.

Miercuri, 13 iunie 2018, se împlinesc 377 de ani de la aducerea la Iași a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Arhiepiscopia Iașilor va marca acest moment prin slujbe și evenimente culturale.

Ne este foarte greu să acceptăm suferinţa în viaţa noastră, ea este aceea care rupe şi desface egoismul din noi (precum gerul face cu trunchiul copacului), lărgindu-ne inima spre a-L primi pe Dumnezeu. Este adevărat că acest proces de creştere este unul dureros, dar precum Însuşi Dumnezeu-Cuvântul Și-a asumat această cruce a durerii, asemenea şi noi suntem chemaţi să ne purtăm crucea, astfel încât inima noastră să devină o inimă mare, care să poată cuprinde toată lumea, agonisindu-şi o nouă calitate: mărinimia.

„De multe ori, Dumnezeu nu vrea fapte de la noi, însă vrea dispoziție. Îi este de ajuns să vadă că ești gata să faci Porunca Lui.”

Vedeţi că fără ajutorul şi lucrarea Duhului Sfânt este cu neputinţă nu numai să intrăm în Împărăţia Cerurilor, dar să facem chiar şi un pas care duce acolo?