Această minunată frumuseţe a lumii, copile, cu florile multicolore şi variate, cu păsările frumoase şi graţioase, această frumuseţe minunată cu atâtea şi atâtea chipuri frumoase, cu străluciri şi lumini, a fost făcută pentru un singur şi mare scop: ca să mulţumească privirea şi ochii omului, să constituie, ca să zicem aşa, destinaţia lui biologică, să devină ajutor spre desăvârşirea omului şi spre slava lui Dumnezeu.

Frumuseţea minunată a lumii, cu preafrumoasa ei melodicitate, cu armoniile minunate ale trilurilor de păsări, cu melodiile preadulci ale instrumentelor muzicale, cu sunetele minunate ale omului, ale psalţilor, ale cântăreţilor, precum şi cuvintele minunate pe care le spun oamenii în cuvântări, toate acestea au fost făcute ca să bucure urechile şi auzul omului, ca să devină ajutor spre desăvârşirea lui şi spre slava lui Dumnezeu.

Minunata frumuseţe a lumii, cu miresmele cele de nedescris, cu aromele florilor şi mirosurile îmbietoare ale bucatelor, cu dulceaţa înmiresmată şi curată a aerului, a fost făcută spre a bucura mirosul şi respiraţia omului, spre a-i fi ajutor în desăvârşirea sa şi spre slava lui Dumnezeu. Minunata frumuseţe a lumii cu delicatele tulpini ale plantelor şi catifelatele petale ale florilor, cu pielea frumoasă şi catifelată a animalelor, a oamenilor şi cu fiecare obiect frumos, a fost făcută spre a bucura atingerea omului, spre a fi ajutor în desăvârşirea sa şi să Se slăvească Dumnezeu.

Minunăţia frumuseţii lumii, cu dulceaţa gustului, a fructelor, a sucurilor, a fost făcută spre a se bucura gustul omului, spre desăvârşirea sa şi slava lui Dumnezeu. Această variată minunăţie a frumuseţii lumii, acest frumos capabil să mulţumească simţurile a fost numit de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre frumosul natural sau estetic.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia şi lumea, traducere din limba greacă de Părintele Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 87-88)