Minunea cea mare este să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Dacă-L chemăm cu toată puterea, Dumnezeu ni Se revelează, ni Se face cunoscut. Căutaţi în adâncul inimii voastre şi-L veţi găsi acolo pe Dumnezeu. Strigaţi din toată inima şi Dumnezeu vă va răspunde şi minuni se vor face în sufletul vostru şi duhul vostru se va limpezi, ochiul se va deschide şi veţi vedea adevărul dumnezeiesc, care este singurul mântuitor.

„Dacă aţi face şi voi câte un ceas de acesta, să-l aveţi în casă, să vă zică groapă-groapă-groapă-groapă, groapă-groapă-groapă-groapă.., nu v-ar mai trebui alt filosof. Că dacă n-am uita groapa, mare fericire ar fi. Nu ne-am teme de groapă. Deloc. Dacă ştim c-am pus în traistă ce ne trebuie, hai la groapă! Că viaţa-i dincolo de mormânt, nu-i aici. Aici e o înşelăciune. N-ai văzut? Zilele lui ca umbra trec (Psalmi 143, 4).”

Stau, Părinte, şi eu la poarta sufletului meu şi Te aştept să intri ca un împărat şi în cămara sufletului meu celui păcătos. Intră, Bunule Iisuse, şi în templul inimii mele şi adu-mi bucurie şi nădejde de mântuire.

Câtă slavă are Maica Domnului! Auziţi ce spune în Acatistul Sfântului Acoperământ: „Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul!”.

Este o lege firească pentru toate mamele din lume, când fiii lor se află în diferite suferinţe, ele suferă alături de ei. Şi cât a putut ea suferi când a fost prins, bătut, batjocorit şi în chinurile morţii pe Cruce?

Ca un copil mic şi slab, încrede-te în El şi te alipeşte de El. Spune-I Lui toate necazurile tale, vorbeşte cu El despre toate lipsurile tale, cere sfatul Lui şi ajutorul Lui în toate lucrările tale.

Așa cum ne grăbim să căutăm copilul pierdut, bolnav greu sau aurul din pământ şi alte lucruri trebuincioase vieţii pământeşti, tot aşa – ba încă şi mai mult – trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu.

Și după ce a bătut de mai multe ori în poartă și a strigat, nu s-a plecat femeia să vadă cine era strâmtorat de vifor și bătea la poartă. Ceea ce și noi adeseori pătimim, când pentru mulți ne împietrim milele ospitalității și nu deschidem deloc străinilor, închizând milele lui Dumnezeu cele deschise pentru noi. Aceasta făcând și nenorocita aceea femeie, nu s-a îndurat să deschidă străinului. Iar acela din pricina mulțimii zăpezii și înghețat fiind de frigul de afară și-a dat duhul Domnului[21] în ziua a douăzecea a lunii noiembrie.

Cei care vor cugeta mereu la răutăţile lor şi le vor osândi în fiecare zi, neîndreptăţindu-se pe ei înşişi, Îl vor avea blând în ziua Judecăţii pe Judecător. Şi acest lucru l-a spus lămurit Pavel: „Dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am mai fi judecaţi de Domnul” (I Corinteni 11, 31).

Joi, 15 noiembrie 2018, în ziua de prăznuire a Sfântului Paisie Velicicovschi, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica mare a mănăstirii Neamţ. La sărbătoarea Sfântului Paisie de la Neamţ au fost prezenţi şi invitaţii de la Colocviul Internaţional Întâlnirea cu Duhovnicul – Părintele Sofian Boghiu.