Când simte prezența vânătorului, pasărea, deschizându-și aripile, zboară sus și scapă de laț. Tot așa și noi, când vânătorul sufletelor noastre, diavolul, vine, ca înaripați în Duhul prin contemplarea intensă, să căutăm cele de sus, să privim cele de sus.

Iubirea îi face buni pe oameni, şi cu adevă­rat îi face buni. Ce este, deci, desfrânarea? Nu este cu putinţă ca cineva să iubească şi în acelaşi timp să şi desfrâneze! Fiindcă, bineînţeles, din lipsa de iubire se întâmplă acest lucru. Iubirea şi pe aceasta poate să o înfrâneze.

Domnul îţi va rândui cele de care sufletul tău însetează, El nu rămâne dator dorurilor noastre!

În cadrul proiectului educațional „Valori Culturale Românești”, aflat la cea de a XX-a ediție, părintele arhimandrit Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia-Neamț și cadru didactic al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, a susținut conferința inaugurală „Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire”, eveniment ce a avut loc vineri seara, 9 noiembrie 2018, în sala „Justin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan. Elevi și profesori ai seminarului teologic nemțean dar și din partea Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Iași au participat și au adresat întrebări invitatului în legătură cu tema propusă.

De câte ori vă aflaţi slujind cu dragoste în grădină, la croitorie sau la biserică şi la oricare altă slujbă, vă aflaţi într-o rugăciune neîncetată înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea neîncetată tocmai în aceasta constă: să ne aflăm întotdeauna cu evlavie în faţa lui Dumnezeu.

Cele şapte duhuri care stau înaintea lui Dumnezeu poartă numele Dumnezeului Celui viu: Mihail, Gavriil, Rafail, Varahil, Gudiil, Salateil şi Uriil.

Maica Domnului este scară către cer, pod către cer, porumbiţa care a încetat potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului.

Când Îl pui pe Hristos hrană și pază vieții tale, optimismul și nădejdea cea bună sălășluiesc în tine, în ciuda tuturor căderilor, neputințelor și nenumăratelor noastre păcate.

Dumnezeu Însuşi l-a învăţat pe om să se înalţe. Precum El Însuşi S-a pogorât pe Sine, ca să-l ridice pe om, slujindu-i omului, asemenea şi omul este chemat să se pogoare, să se smerească pe sine, după pilda ce i-a fost dată de Ziditorul său, pentru a se putea înălţa.

În mijlocul celei mai grele ierni şi în vremurile cele mai tulburi, în acest suflet va domni o pace adâncă, de care se va bucura la nesfârşit.