Hristos îţi este soţ, prieten, partea moştenirii, [El îţi este] Domn şi Dumnezeu. Ai în El un soţ, pe Care să-l iubeşti: „Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor”.

El este frate adevărat pe Care să-l ai, pentru că prin adopţie tu eşti fiica Lui, al Cărui Fiu El este după fire. El este prietenul de care nu trebuie să te îndoieşti, căci El însuşi spune: „Tu eşti singura mea iubită”.

Ai în El moştenirea pe care să o cauţi, fiindcă El este chiar partea moştenirii tale.

Ai în El răsplata pe care ai putea-o dobândi, pentru că sângele Lui este răscumpărarea ta.

Ai în El pe Dumnezeu Care să te cârmuiască, pe Domnul pe Care să-l cinsteşti şi de Care să te temi.

Fecioria cere pentru sine de la Hristos un privilegiu deosebit: fecioara Îl poate avea ca mire pe El, Cel înaintea Căruia tremură îngerii, Căruia îi slujesc puterile, de Care virtuţile ascultă, în faţa Căruia cele cereşti şi cele pământeşti îşi pleacă genunchiul. Către camera de nuntă a Acestuia să se grăbească [fecioria] împodobită cu toate virtuţile, şi să-I păstreze patul de nuntă din inima sa, un pat de nuntă neprihănit. 

(Sfântul Leandru, Arhiepiscopul Sevillei, Despre rânduiala fecioarelor şi dispreţuirea celor lumeşti, Editura Doxologia, Iași, 2016, colecţia Patristica, ser. Traduceri, nr. 13)