La Facerea 3, 20, Septuaginta traduce numele ebraic „Eva” literal prin „viață” (ζωή): „Și a pus Adam femeii sale numele, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii”. Clement Alexandrinul (secolul al II-lea) tâlcuiește astfel acest pasaj: Femeia care a început fărădelegea a fost numită „Viață” pentru că este responsabilă pentru șirul celor care s-au născut și au păcătuit. Astfel, ea a devenit mama și a celor drepți, și a celor nedrepți. Fiecare dintre noi se dovedește a fi drept sau de bunăvoie se arată neascultător.

Cu alte cuvinte, precum ne spun Scriptura și Părinții, Eva a devenit mama biologică a neamului omenesc. Chiar dacă acceptăm sau nu acest termen literal, putem înțelege implicațiile lui în ceea ce privește o moștenire comună. Această moștenire include o origine nobilă, de vreme ce Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa (Facerea 1, 26) și ne-a dat, prin urmare, voință neîngrădită [liber arbitru]. Însă fiecare dintre noi are capacitatea de a săvârși fapte bune sau rele. Povestea tragică a neamului omenesc, așa cum o citim în Vechiul Testament, dă mărturie neîncetat despre eșecul lui Israel de a-și ține făgăduința sa inițială sau de a păzi legământul său cu Dumnezeu.

Maria, Maica Domnului, în calitate de „A Doua Evă”, a recapitulat firea și alegerea hotărâtoare a Evei. Cu alte cuvinte, ea a fost om și a fost fecioară, așa cum era Eva înainte de cădere, dar în loc să aleagă să nu asculte de Dumnezeu, Maria a ales să facă voia Lui. Ea a acceptat cuvântul Lui și L-a zămislit pe Hristos, Dumnezeiescul Cuvânt, Care S-a întrupat în pântecele ei. Consecințele acestei fapte, care izvorăsc atât din harul cu care a fost înzestrată Fecioara, cât și din libera sa voință, sunt la fel de importante pentru restul omenirii – și, într-adevăr, a întregii creații –, ca și cele ale neascultării Evei. Întruparea a adus răscumpărare din moarte și păcatul moștenit, împreună cu nădejdea mântuirii.

Din acest motiv, Maria este cinstită în multe texte liturgice drept „Maica bucuriei” și chiar ca „Maica Vieții”. Ultimul epitet face aluzie tipologic la Eva, care este „Maica tuturor celor vii”. Se referă însă, în același timp, la faptul că Maria a născut Viața lumii, pe Hristos Însuși. Astfel, prin El, Fecioara Maria a ajutat la dăruirea vieții veșnice tuturor celor care primesc Cuvântul Lui.

(Mary B. Cunningham, Maica Vieții. Învățătura ortodoxă despre Maica Domnului, traducere Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 108-109)