Vom putea goni din noi această patimă ucigătoare numai dacă suntem susţinuţi de speranţa celor viitoare şi de contemplarea fericirii făgăduite.

Într-adevăr, toate felurile de tristeţi, fie cea izvorâtă dintr-o mânie ante­rioară, sau din pierderea unui câştig, ori din vreo pagubă suferită sau prici­nuită de vreo jignire, de vreo tulburare fără noimă a minţii, sau cele care ne împing la o disperare de moarte, vor putea fi biruite, când având privirea îndreptată spre lucrurile veşnice, care vor veni, vom rămâne mereu voioşi şi neclintiţi. Atunci nici nu vom fi doborâţi de nenorocirile prezente, şi nici înflăcăraţi de izbânzile avute, privindu-le pe toate ca pe nişte lucruri pieritoare şi nefolositoare.

(Sfântul Ioan Casian, Scrieri alese, Editura IBMBOR, 1990, p. 225)