Această rugăciune, prin care părinţii noştri au mulţumit lui Dumnezeu pentru marele dar al desăvârşirii unificării statului naţional român, constituie un îndemn de a mulţumi și noi Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale.

Sfatul Ţării de la Chişinău, în deplin acord cu voinţa majorităţii populaţiei, a hotărât ca Basarabia „să se unească de-a pururi şi pentru totdeauna cu mama sa România”.

Biserica noastră ortodoxă le-a rânduit atât de minunat pe toate spre ajutorul sufletelor care au plecat! Liturghia, parastasele, ecteniile pentru morţi, milosteniile, faptele bune, mătăniile, rugăciunile şi căinţa, formula „Dumnezeu să-i ierte!”, toate acestea merg sus, la acele suflete, şi ele se folosesc. 

Fără răbdare în suferinţă, nu se realizează vindecarea. Trebuie să arătăm răbdare faţă de purtarea vindecătoare a lui Dumnezeu. Ispitele care vin asupra omului au scopul să-l smerească.

Actul de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, citit după oficierea slujbei de târnosire din 25 noiembrie 2018 de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul, semnat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul Daniel și de toți ceilalți ierarhi slujitori:

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Patriarhul Daniel al României au oficiat duminică, 25 noiembrie 2018, slujba de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului. 

La prima slujbă de pomenire a eroilor neamului în Catedrala Naţională, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a adresat un mesaj celor prezenţi în care a subliniat că lăcaşul de cult „a fost dintru început închinat cinstirii după cuviinţă a eroilor care s-au jertfit, de-a lungul întregii noastre istorii, pentru apărarea credinţei, pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român”.

Eroii neamului românesc au fost pomeniţi sâmbătă pentru prima dată la Catedrala Naţională, unul din idealurile poporului român care a devenit realitate după aproximativ 130 de ani.

I-a zis lui bătrânul: „Nu te necăji, fiule, ci când vine gândul acesta zi: eu nu am vină, hula ta, asupra ta, satano! Căci acest lucru nu-l voiește sufletul meu!”. Și tot lucrul ce nu-l voiește sufletul, pentru puțină vreme este. Și tămăduindu-se fratele, s-a dus.

Dacă orice cap este spre durere și orice inimă spre întristare, atunci nu există nimeni fără peripeții și fără nevoi. Dincolo de faptele dragostei pe care ni le impune mântuirea, alt mijloc de mântuire în afară de rugăciune nu se află. „Cheamă-mă în ziua necazului tău și te voi izbăvi și Mă vei slăvi”, zice Domnul.