Cel ce învinuiește pe altul pentru necazurile sale a alunecat din dreapta judecată a ceea ce se cuvine.

În stările triste ale sufletului obișnuiește să înflorească harul Duhului. „Că a răsărit celor drepți lumină în întuneric.” Să ținem numai îndrăznirea și lauda nădejdii tare până la sfârșit.

Atunci Îngerul i-a spus că niciun lucru nu este mai urât mirositor înaintea lui Dumnezeu decât mândria. Și după ce a spus acestea, s-a făcut nevăzut. Îndată pusticul s-a întors la chilia sa și și-a plâns păcatele sale, rugându-se lui Dumnezeu să-l păzească de cursele diavolului și să nu-l lase să cadă în mândrie și să se osândească.

Se cade ca și noi, atunci când facem un păcat, să ne gândim că Dumnezeu e de față pretutindeni.

Aceasta să o spuneți, fraților, și cu gura voastră și cu mintea voastră, și ziua și noaptea, oriunde ați fi, fie de mâncați, fie de umblați, fie de munciți, fie de ședeți.

Născându-L pe Fiul lui Dumnezeu după trup, Maica Domnului a dat naștere, potențial, întregii omeniri, devenind în felul acesta într-un sens foarte real Maica oamenilor.

Fecioara Maria este cu adevărat Maica lui Dumnezeu, deoarece o mamă nu dă naștere numai cărnii trupești a Fiului ei, ci și persoanei acestuia. Maica Domnului L-a născut pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe cea de a doua Persoană a Treimii, după trup, întrupată.

Evlavia ortodoxă față de Maica Domnului se caracterizează prin înrădăcinarea ei dogmatică în însăși taina întrupării mântuitoare. Toate manifestările acestei evlavii exprimă în același timp și un simț al sacrului și al uimirii în fața operei lui Dumnezeu, precum și o duioasă afecțiune fiască insuflată de credința sigură că suntem permanent înconjurați de dragostea și de ocrotirea Maicii noastre preasfinte.

„Milostive Doamne, Tu vezi că sufletul meu e în nedumerire și mi-e frică să nu greșesc. Luminează-mi înțelegerea, Doamne.”

Nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări și împlinește rugăciunea celui ce se roagă și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce, Cum nu ne va da toate împreună cu El?