Așa dorim și noi ca să gustăm o dată, poporul să guste din apa vieții dată de creștinism și să nu mai înseteze, să nu mai meargă la lume, la puțuri, ca să scoată apă cu funia, ci să primească această apă o dată pentru totdeauna, să cunoască adevărul în Iisus Hristos.

Samarinencei, pe care suntem în drept să ne-o închipuim privită cu ochi nu prea buni în orașul ei, nu-i mai pasă de ce spune lumea: chiar printre ai săi (unde-i va fi fost mai greu, ca și lui Iisus) se grăbește să-L preamărească pe Domnul, să-I fie roabă și crainică.

Numai dacă ne vom clădi casa lăuntrică pe stânca lui Iisus, dacă ne vom clădi cetatea pe stânca harului de sus, iar nu pe nisipul propriilor noastre puteri și voințe, numai atunci răul din noi înșine și răul din afară nu va avea putere să ne vatăme.

Patimile moștenite de la părinți, înclinările rele trasate din moși-strămoși și, pe deasupra, păcatele noastre formează în sufletul nostru impuritățile, pământul, zgura, corpurile străine care trebuie înlăturate pentru ca aurul din noi, adică chipul și asemănarea lui Dumnezeu, să iasă lămurit, curat și strălucitor.

Totuși, trista situație în care ne aflăm nu trebuie să ne ducă la deznădejde. Dumnezeu ne-a lăsat medici și medicamente duhovnicești care pot, prin darul Duhului Sfânt, să dezrădăcineze cu desăvârșire acest egoism.

Atunci eu, în loc să fac metanie și să zic: „Iartă-mă, preacuvioase părinte”, m-am mâniat și am fugit în pădure, zicând în mintea mea că numai din răutate mi-a făcut acest gest, ca să mă facă de rușine față de lume.

Vezi pe cineva că a greșit, să-ți fie milă de el: „Doamne, săracu’, uite ce i-a făcut diavolul…” și să nu judeci pe nimeni.

Cum auzea ușa deschizându-se, începea să binecuvânteze: „Domnul Dumnezeu...”. Cum auzea un zgomot, iar binecuvânta, totdeauna era cu binecuvântarea pe buzele sale.

Dacă îi spui gândului: „Am să-l ocărăsc mâine”, vei scăpa; dar dacă îi zici azi... fără să vrei ai pierdut. Gata, ai picat; adică Duhul Sfânt ne lasă în părăsire.

Dacă noi căutăm să ne fure somnul din „Doamne, Iisuse...”, pe acea măsură, Bunul Dumnezeu ne ajută a birui patimile.