Dacă nu vreau să postesc, mă scot pe mine în afara tainei sobornicești, mă smulg din albia lucrării Trupului lui Hristos. Mă închid pe mine acelui râu de apă vie care izvorăște din Trupul lui Hristos, prin mădularele Sale vii.

Cu toții avem înlăuntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatețe, care are anu­mite exigențe, care cere să fie exprimat și înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absența autocunoașterii, a descoperirii de sine.

Joi, 7 octombrie, în jurul orei 11.30, a început împodobirea cu flori a baldachinului din curtea Catedralei Mitropolitane din Iași, în care vor fi așezate spre închinare moaștele Sfintei Parascheva și ale Sfântului Gheorghe Pelerinul.

În orice grabă ne-am afla, în viața aceasta de toate zilele – suntem la lecții, la curs la Universitate, sau la atelier, sau în fabrică, sau pe drum, când comunicăm cu cineva, putem spune din când în când, cât de des, „Iisuse, miluiește-mă!”.

Pentru curățirea lui, sufletul are apa Botezului și a pocăinței; pentru hrană și întărire are masa dumnezeiască a Sfintei Împărtășanii; pentru sfințire și desăvârșire, are în această viață Biserica și pe slujitorii ei sfințiți, iar pentru plata ostenelilor lui de pe pământ, Dumnezeu i-a pregătit în cealaltă lume fericirea Raiului.

Cel care nu se roagă n-are nicio putere în lupta cu ispitele vieții. El este ca un ostaș fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatină încotro bate vântul, numai către Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe și să-I slujească.

Venind în întâmpinarea celor ce-și vor îndrepta pașii spre Iași pentru a participa la sărbătoarea din 14 octombrie și ținând cont de contextul epidemiologic în care ne aflăm, Mitropolia Moldovei și Bucovinei anunță şi anul acesta o serie de măsuri menite să protejeze, în condițiile actuale, sănătatea pelerinilor:

Credința stă dincolo de limitele minții omenești și implică o încredere totală a credinciosului în cele ce crede. De această lipsă de încredere totală, ilogică, nepăsătoare de evidențe au dat dovadă apostolii.

De câte ori privește Domnul Hristos la firea Sa omenească, la mâinile Sale, vede și semnul cuielor, semnul pe care voia să-l vadă Sfântul Apostol Toma. Când Domnul Hristos vede semnul cuielor, vede semnul iubirii, pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a jertfit din iubire pentru noi, pentru ca numele noastre să fie scrise în Ceruri.

Domnul nostru Iisus Hristos i-a arătat lui Toma coasta Sa și rănile din trup spre folosul nostru, prin acela încredințându-i pe toți.