„Timpul cu care ne confruntăm noi și ne batem, clipă de clipă, nu este nimic altceva decât distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului!”

Prima calitate este frământarea sau neliniștea existențială. Poate să-L descopere pe Hristos și chemarea Lui, omul frământat de întrebarea: „Trăiesc în adevăr sau în amăgire? Modul în care trăiesc eu mă împlinește sau nu mă împlinește? Sunt mulțumit de mine?!”.

Ea este aceea care sub Acoperământul ei apără Biserica noastră și o va apăra până la sfârșitul veacurilor.

Maica Domnului, pentru mine, este Stăpâna mea, nădejdea mea (avem nădejde mai multă când știm că se roagă și Maica Domnului pentru noi), acoperământul meu (adică ocrotitoare, asta înseamnă), mângâierea mea și bucuria mea.

Maica Domnului este o mângâiere pentru noi. Câtă vreme ne trăiesc părinții, câtă vreme ne trăiește mama, parcă avem pe cineva. Chiar dacă ne-am putea gândi vreodată că ne-ar părăsi toată lumea, mama nu ne părăsește.

Îi  îndemnăm și pe credincioși ca mâine, 1 octombrie, să participe la Sfânta Liturghie, să-și plece genunchii la rugăciune, prin citirea Psaltirii și Acatistului Acoperământului Maicii Domnului, iar pentru cei care pot, să fie și zi de ajunare până după asfințitul soarelui.

În această dimineață, începând cu ora 10.00, a avut loc deschiderea oficială a celei de a IV-a ediții a Festivalului de Muzică Bizantină – IBMF. Evenimentul, organizat în sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan, a reunit în online organizatorii festivalului, dirijorii și corurile participante, precum și publicul iubitor de muzică psaltică.

Rugați-vă mai des cu rugăciuni scurte: „Doamne, binecuvântează!”, „Doamne, ajută!”, învățându-vă să le faceți pe toate în viață cu binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu. Nu vă apucați să-i învățați pe alții, căci aceasta este uneltirea vrăjmașului, care v-a ținut sub tutelă până de curând și v-a împins acum dintr-o rătăcire într-alta.

Cine nu are păcate mai mici sau mai mari, cine este eliberat de neputințele omenești și de năvălirea vrăjmașului atunci când se tulbură conștiința? Furtunile trec și omul iarăși se încălzește la căldura iubirii dumnezeiești.

Noi nu știm să plângem pentru păcatele noastre și nici nu vrem, pentru că nesimțirea, indiferența noastră față de lucrarea mântuirii, ne împinge să căutăm nu bucuriile adevărate, desăvârșite, ci distracțiile deșarte, râsul, caraghioslâcul, maimuțăreala.