Eu, ca părinte și doctor duhovnicesc, deși sunt nevrednic, vă voi arăta o cale care, dacă nu aveți un duhovnic lângă voi, vă va face să aflați ușurare durerilor voastre, vindecare rănilor și ajutorare în vreme de primejdie.

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu multe daruri, cum ar fi și darul mâniei. Auziți? Este un dar! Și acesta este pentru a ne mânia pe diavol, pe duhurile rele, în momentele în care suntem atacați de ele. Pe când noi am început să-l folosim spre păcat, înfuriindu-ne pe aproapele nostru.

Dacă omul începe să creadă în Unul Dumnezeu, Creatorul universului, și începe să împlinească poruncile Sale, el îndată învie. Și, trăind nu doar în lumea materială, ci și în cea duhovnicească, el este în fața lui Dumnezeu o personalitate, și chiar una deosebită.

Cei ce îşi dăruiesc toată dragostea lor lui Dumnezeu, primesc şi ei toată dragostea Lui. 

Păcatul se naște în inima noastră doar în momentul în care acceptăm sugestia celui rău și alungăm sentimentele pozitive pe care le avem față de aproapele nostru prin supărare, mânie și ură. Atunci în inima noastră pătrunde răul. De ce? Pentru că n-am făcut diferența dintre gândurile noastre și ispite.

Postul e cea mai bună metodă de combatere a mândriei.

Oaspetele depindea literalmente de ospitalitatea gazdei care la fiecare vizită se afla în situația de a-și împărți cu fiecare oaspete până și ultima bucătură de pâine.

În mâncat există un punct în care simțim în mod spontan că am mâncat „destul”, chiar și la o masă foarte moderată.

Dacă s-or ruga toți Sfinții pe care-i pomenim noi pentru noi la Dumnezeu, apoi Dumnezeu nu poate să nu ne ierte.

Fiind asemenea cu Dumnezeu, ajungi la cunoștința lui Dumnezeu și a purtării lui de grijă. De aici izvorăște răbdarea și negrija cea bună.