E un lucru vrednic de sfinți să suferim împreună cu cei ce suferă.

Este foarte important nu numai să nu ne lăsăm biruiți de răul acestei lumi, dar și nici să nu ne mirăm de el. Atitudinea creștină față de lume trebuie să fie, după cum ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul, „nu simțitoare, nu nesimțitoare, ci compătimitoare”.

Respectarea anumitor principii morale constituie una din formele de mărturisire a credinței creștine în lume. De cele mai multe ori, în dorința de a le respecta, ne ciocnim de batjocurile și glumele celor din jur.

Fiecare creștin trebuie să fie un ostaș al lui Hristos, Dumnezeul nostru, ostaș care luptă neîncetat cu păcatul, care caută să dobândească bucuria aflării Duhului Sfânt aici, pe pământ.

Un dor tainic de liniște, de singurătate, de plângere și de nevoință sfântă mă cuprinde! 

Mare este folosul postului unit cu rugăciunea curată și cu milostenia la săraci și bolnavi!

Să fie blânzi, smeriți, răbdători, tăcuți și să se roage neîncetat, rostind Rugăciunea lui Iisus și orice alte rugăciuni scurte.

Iată tragicul situației. Orbul căpăta vederea, iar fariseilor li se întunecau ochii de mânie asupra lui și a lui Iisus. Un duh rău îi ținea de inimă ca să nu recunoască pe Iisus și să se lumineze și ochii sufletelor.

Pământean fiind și a te hotărî să mărturisești pe Dumnezeu cu orice preț și luare în derâdere e o și mai mare bucurie, care te poate duce până la deschiderea ochiului credinței că ți se descoperă Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

La ochii sufletului fiind orbit, la Tine Hristoase vin, ca și orbul cel din naștere cu pocăință strigând către Tine: „Tu, celor din întuneric ești Lumina cea prealuminoasă!”.