Răul se acoperă cu iubire
Despre Sfântul Macarie Egipteanul se spune, în Pateric, că „s-a făcut dumnezeu pământesc”. E un cuvânt extraordinar; de neașteptat, ai putea zice. Dar se explică acest cuvânt prin ceea ce urmează. Prin urmare, Sfântul Macarie s-a făcut „dumnezeu pământesc” pentru că, așa cum Dumnezeu acoperă lumea, așa acoperea și el păcatele pe care le vedea, ca și când nu le-ar fi văzut, și cele de care auzea, ca și când nu ar fi auzit de ele.
Exact așa face iubirea: este acoperitoare. Era la noi la mănăstire un părinte tare bun – Dumnezeu să-l odihnească! – care spunea că el ne acoperă pe noi, iar eu, glumind, îi spuneam: „Da, părinte, ați putea fi numit călugărul Copernic”. Ei, fiecare dintre noi trebuie să fim precum „călugărul Copernic”, și, dacă avem dragoste, chiar suntem așa. Sfântul Isidor Pelusiotul spunea că răul trebuie să-l scrii pe apă. Așa cum nu poți scrie pe apă, așa trebuie să nu mai scrii în minte răul pe care ți l-a făcut cineva și să fii „acoperitor de păcate”.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 15-16)