În contextul anului omagial 2021 în Patriarhia Română, al pastorației românilor din afara României, astăzi, 14 octombrie, pe scena unde s-a slujit Sfânta Liturghie închinată sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, Părintele Mitropolit Teofan a invitat și a premiat patru familii care cunosc ce înseamnă să trăiești în afara granițelor țării și care pun, mai presus de toate, păstrarea și mărturisirea dreptei credințe.

„Lărgiți-vă inima. De ce să ne-o lărgim? Pentru ca să încapă Dumnezeu în ea. Și pe lângă Dumnezeu să încapă toți bolnavii, deznădăjduiții acestei lumi. Și cum putem realiza această mare taină a lărgirii inimii noastre? În taina rugăciunii, căci rugăciunea se transformă într-un val de binecuvântare care pleacă de la noi până la marginea lumii.” – Fragment din cuvântul IPS Teofan, la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, Iași, 2021.

„Dacă purtăm crucea suferințelor noastre cu resemnare și cu luptă continuă pentru a o putea purta până la capăt, am împlinit și cea de-a doua treaptă a urmării lui Hristos. Și urmarea lui Hristos nu se poate împlini decât în împlinirea poruncilor. Trebuie să fim iubitori de Hristos, iubitori de semeni, trebuie să fim cei care, stând în această corabie a mântuirii – Sfânta Biserică, să ne bucurăm de darurile pe care Dumnezeu ni le revarsă nouă prin sfintele taine.” – Cuvântul IPS Laurențiu, la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, 2021. 

La Sfânta Liturghie prilejuită de hramul de anul acesta al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, slujește un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în frunte cu IPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Sfânta Liturghie în cinstea Sfintei Parascheva unește an de an pelerini din Iași și din toată țara.

Sfânta Liturghie a fost oficiată pe un amplasament în fața Catedralei Mitropolitane de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Pe cât se unește cineva mai deplin cu Dum­nezeu, pe atât nu se teme de nimic.

Când iubești pe cineva, adaugi ceea ce-i lipsește și înlături ceea ce e rău adăugat la ființa lui. Asta o face iubirea, așa-i rostul iubirii. Dacă iubești pe cineva, îl primești cu defecte cu tot, și dacă nu-l iubești, nici calitățile lui nu contează pentru tine.

Trebuie să ne neliniștim atunci când nu simțim pa­timile ce există în adâncul nostru.