Pe mine două lucruri m-au ajutat în viață: credința în Dumnezeu și cultura, și pe amândouă le recomand. Nu le recomand separat, adică numai credința sau numai cultura, ci le recomand împreună!

Rugăciunea împuternicește pe cei slăbănogiți și aduce în staulul Mântuitorului pe cei rătăciți. Fără rugăciune, nicio faptă bună nu este care să ducă pe om la buna credință, la împărăția luminii, la Dumnezeu.

Strămoșii noștri începeau cu Dumnezeu toate lucrurile mari. Așa trebuie să facem și noi. Lăsați pălăriile jos și să zicem: „Tatăl nostru”!

Prin rugăciuni fierbinți, făcute în Duh și adevăr, omul străbate văzduhul, trece peste ceruri, se apropie de Dumnezeu și stă de vorbă cu El.

Să facem în fiecare zi socoteala duhovnicească: ce am câștigat și ce am pierdut? Și pentru fiecare faptă bună să Îi atribuim izbânda lui Dumnezeu.

Să avem iubire unul către celălalt, să ne îngăduim unul pe altul, căci faptele noastre de multe ori nu sunt făcute cu grijă.

Dragostea către frați trebuie să fie puternică, sinceră, curată; aceasta se vede când îi răbdăm pe frați, când îi ajutăm, când nu-i întristăm.

Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere.
Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!

În fața ochilor ei, zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas și clipă de clipă, stă mulțimea oamenilor, dintre care unii sunt împresurați de nevăzuții vrăjmași ce caută pieirea lor, alții sunt îngreunați de necazuri și nenorociri nemăsurate, iar alții suferă de neputințe și boli grele; și pe toți îi vede Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu.

Este greu să arătăm vreun necaz sau nenorocire de care să nu-i fi izbăvit Maica Domnului când oamenii alergau la ea cu credință și rugăciune fierbinte.