Dacă Dumnezeu ar fi fost grabnic spre pedepsire, Biserica nu l-ar fi dobândit pe Pavel. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu l-a făcut pe prigonitor apostol și propovăduitor; bunătatea lui Dumnezeu l-a schimbat pe lup în păstor; îndelunga răbdare a lui Dumnezeu l-a făcut pe vameș evanghelist.

Dumnezeu e și mai înduioșat la greutățile noastre când vede dragostea sfinților pentru noi. Dragostea nu mai ține despărțiți pe cei ce se iubesc, nici între ei, nici față de cel iubit de ei în comun. Aceasta își are temeiul în Sfânta Treime.

Cerând mila lui Dumnezeu, având în vedere fiecare persoană a Sfintei Treimi, cele Trei Persoane, în general, noi în mod cuprinzător cerem ajutor de la Dumnezeu, cerem intervenția lui Dumnezeu în viața noastră, în ființa noastră, și din ființa noastră.

Ne adresăm mai întâi, în ansamblu, Preasfintei Treimi: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Înțelegem prin aceasta și cerem mila Tatălui, mila Fiului și mila Sfântului Duh, adică să ne miluiască Preasfânta Treime.

Trupul credinciosului se va face o armă pentru duhul omului, iar duhul omului o armă pentru Duhul Sfânt.

Oarecând limbile au dezbinat lumea și au sfărâmat unirea cea păcătoasă, iar acum limbile cele de foc iarăși au adus unirea în lume și cei dezbinați iarăși s-au legat unii cu alții.

Este Unul și Nedespărțit, dar împarte harurile Sale cum dorește. Unuia îi mișcă limba să grăiască înțelepciunea. Altuia îi luminează sufletul și proorocește. Altuia îi dă har împotriva demonilor, iar altuia putința să tâlcuiască Scripturile. 

Trebuie să avem o inimă plină de milă și nu numai să-i iubim pe oameni, ci să ne fie milă de fiecare făptură, de tot ce a fost făcut de Dumnezeu.

Slavă Domnului și milostivirii Lui, că mult ne iubește și ne dă pacea Lui și harul Sfântului Duh.

Fiecare faptă a noastră, pentru a fi plăcută lui Dumnezeu, și fiecare virtute, are nevoie de discernământ.