Dumnezeu îl iubește pe cel smerit
Harul se dă după măsura smereniei. Cu cât e mai adânc vasul smereniei, cu atât mai mult har adună. La smerenia desăvârșită se ajunge prin coborârea în adâncurile umilinței. Acest fapt ni-l dezvăluie Însuși Mântuitorul prin cuvintele: „care dintre voi va vrea să fie întâi, să fie vouă rob” (Matei 20, 27). Dumnezeu îl iubește pe cel ce se străduiește să ajungă măcar la întâia treaptă a smereniei.
De bună seamă, mai mare răsplată primește cel ce se află pe cea de a doua treaptă. Dar cel mai bineplăcut în ochii lui Dumnezeu este acela care a urcat până la cea de a treia treaptă a smereniei, adică se socotește pe sine a fi ultimul dintre oameni, și se supune chiar și celor mai mici decât el.
(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 200)