Nu murim niciodată. Trăim de două ori: o existență mică, terestră, limitată, după care închidem ochii trupului și trăim celălalt mod de existență, viața sufletului.

Ce pașnică și fericită este toată ființa unui copil al lui Dumnezeu, care iubește cuvântul lui Dumnezeu, care face voia lui Dumnezeu și care, cu toată smerenia și grija, se silește totdeauna să calce pe urmele lui Hristos și ale sfinților Săi!

Dar pe când față de oameni adeseori ne împlinim datoriile cinstit ‒ din pricina fricii, sau rușinii, sau respectului ‒, față de Dumnezeu niciuna din aceste însușiri nu ne face în stare să întoarcem, la timp și cu dreptate, ceea ce datorăm, și asta pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspundere, dar Dumnezeu nu ne trage îndată.

Există acea icoană, a Dreptului Judecător, care are de o parte și de alta pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Botezătorul și care se cheamă Deisis. Deisis este numele Maicii Domnului în această ipostază de rugătoare, cea care, la Judecata de Apoi, se roagă pentru noi către Fiul său. Așa încât a te ruga pentru altul este mai mult decât recomandat.

Iată, de exemplu, o floare a câmpului: dimineața roua plutește în aer, iar floarea, dacă își deschide cupa, primește roua, dar dacă nu și-o deschide, nu o primește. Roua există și este gata să roureze, important fiind ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu.

Sigur, te poți ruga și în tren, dacă închizi ochii și dacă ceilalți tac sau dorm. Dar în restul vieții nu-i bine să te izolezi, pentru că omul singur este foarte aproape de omul rău, și, mai cu seamă, nu este bine să te izolezi de oamenii buni.

Libertatea este una spirituală și ea se câștigă prin virtute. Așa că poți să fii în închisoare și să fii „foarte liber”, pentru că libertatea noastră este în Dumnezeu. Libertatea noastră este în Biserică, și nu în instituțiile lumești. Libertatea este în Iisus Hristos, și nu în stăpânii lumii acesteia.

Cine trăiește în Duhul lui Dumnezeu este liber. Cine trăiește poruncile divine este un om care s-a dezbărat de griji, care nu mai este sclavul lui Mamona și al lumii acesteia, ci este slujitorul lui Dumnezeu.

Numele lui Iisus este dulce la rostit, izgonește demonii și aduce îngerii înapoi, iar în inimă și în minte aduce blândețea purtării față de ceilalți.

Sfânta Spovedanie, ca și celelalte Taine ale Bisericii, are menirea de a revărsa harul Duhului Sfânt în oameni.