Raiul, locul de odihnă în care nu există durerea, întristarea și suspinul
Raiul este Împărăția lui Dumnezeu în care va răsplăti pe toți cei ce ascultă și împlinesc voia Sa. Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit până la al treilea Cer, spune: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2, 9).
În lumea aceasta au fost, sunt și vor fi sute de împărății cu mii de generații de oameni, dar nu există niciun singur om care să fi fost atât de fericit încât să nu știe ce este plânsul, durerea și întristarea. Din milioanele de familii, nu aflăm una din care să lipsească necazul și durerea. Deci noi, pământenii, putem zice că suntem între Rai și iad, avem bucurii, dar avem și necazuri, însă deosebirea între acestea pământești și cele din Rai e ca între cer și pământ.
În rugăciunile Bisericii, pe care le facem pentru iertarea păcatelor și odihna celor adormiți în Domnul, zicem: „Odihnește Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi, în loc luminat, în loc de odihnă de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea!”. Așa este Raiul. Fericirea Cerului nu avem cu ce o asemăna, putem zice doar că pe pământ este sănătate și boală, iar în Cer va fi numai fericire, pe când în iad va fi numai durere și suferință.
În Rai, ochiul se va desfăta văzând frumusețea și slava lui Dumnezeu și alte multe frumuseți neînchipuite; auzul se va veseli de cântece nemaiauzite; gustul se va îndulci neîncetat; mirosul va simți cele mai aromate parfumuri; pipăitul se va desfăta de cele mai alese și mai neînchipuite frumuseți. Bineînțeles că toate acestea nu vor fi materiale, ca aici pe pământ, ci în chip spiritual.
(Arhimandritul Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, 1996, pp. 176-177)